Animalul de companie in timpul liber

Relaţia cu un animal de companie este specială şi face parte din acel tip de prietenie de suflet. Un câine, o pisicuţă, o broască ţestoasă, un canar, un papagal sau un hamster pot deveni pentru un adolescent un prieten devotat. Animalele de companie au un rol benefic în viaţa noastră încă din copilăria mică, pe de o parte făcându-ne părtaşi la asumarea de responsabilităţi, pentru că ele trebuie îngrijite toată viaţa, nefiind capabile, ca în mediu lor natural, să se descurce singure, iar pe de altă parte ne îmbogăţesc existenţa zilnică, studiindu-le şi înţelegându-le comportamentul, bucurându-ne de prezenţa lor, de drăgălăşeniile lor, comunicând cu ele, schimbând manifestări de dragoste şi gesturi de afecţiune, împărţind acelaşi timp şi spaţiu.

Un adolescent îşi poate alege singur un animal de companie. Are deja dezvoltate răbdarea şi responsabilitatea necesare pentru a avea grijă de el. Cel mai puternic ataşament faţă de un animal se dezvoltă la această vârstă.

O pisică este potrivită pentru un adolescent hiperactiv şi energic. Ea poate simţi dispoziţia unei persoane, iar mângâiatul blănii sale moi poate avea efecte calmante.
Un câine este potrivit pentru un adolescent timid şi neîncrezător. Se va simţi în siguranţă alături de el. Prezenţa unui câine poate ajuta la remedierea problemelor de comunicare cu ceilalţi.

Un porc de Guinea este o alegere potrivită dacă nu există condiţii pentru întreţinerea unui animal mai mare. Este cel mai adaptabil rozător.
Nu există contraindicaţii absolute pentru procurarea unui animal de companie. Însă, nu este recomandabilă achiziţionarea unui animal exotic pentru că este foarte greu de întreţinut, ori un animal la care un membru al familiei are alergie.

Despre caracteristicile animalului şi despre modalităţile de îngrijire este suficientă o documentare din cărţi de specialitate sau articole, apoi hotărârea asupra accesoriilor de care animalul are nevoie.

Stapanul si animalul

În timpul alocat acomodării animalului cu noua casă ar trebui să fie mereu cineva în preajma lui. Noul stăpân, adolescentul, trebuie să fie pregătit pentru multe probleme în primele zile. Animalul va trebui învăţat să se lase îngrijit, spălat, să-şi facă nevoile unde trebuie, va trebui plimbat, în cazul câinelui. Trebuie de asemenea să fie învăţat anumite reguli, ce i se permite şi ce nu, fără a fi agresat sau bătut, dar cu fermitate şi consecvenţă.

Este necesar să i se acorde atenţie, să i se răspundă la manifestările de afecţiune cu afecţiune şi dragoste, să se vorbească cu el. La fel de important este să i se respecte orele de masă, odihnă şi plimbare, să nu stea mult timp singur sau închis într-un spaţiu neadecvat (de exemplu, în baie, pe întuneric) şi să fie dus la veterinar pentru cea mai mică problemă sau semn de indispoziţie, lucrurile putând fii mai grave decât par, animalele neprefăcându-se atunci când arată că suferă.

Efortul de întreţinere şi îngrijire a animalului, făcut din plăcere şi nu din obligaţie, reprezintă o mare responsabilitate, dar este nesemnificativ în comparaţie cu bucuria şi buna-dispoziţie pe care o dobândim în convieţuirea cu el, tratându-l ca pe un legitim membru al familiei.