Rivalitatea intre frati

Rivalitatea apare in mod firesc intre doi frati, doua surori sau intre frate si sora. Copilul mai mare se va simti intotdeauna frustrat la nasterea celui de al doilea. Prin nasterea unui al doilea copil, el este privat de atentia exclusiva a mamei sale. Va incerca sa o recucereasca prin tentative de a se comporta la fel ca fratiorul cel mic (renuntand, uneori, la proaspetele achizitii - control sfincterian, vorbit). In aceste cazuri, este bine sa-i spuneti ca sunteti mandri de el si de toate lucrurile pe care poate sa le faca si il iubiti, dar cel mic are nevoie, deocamdata, de mai multa atentie.

Chiar daca, influentat de parinti, copilul mai mare ii va arata celui mic afectiune, undeva in sufletul lui, inconstient, il uraste. Asa pot aparea "accidente", cand fratele sau sora mai mica sunt raniti "fara voie". Este important sa fie recunoscut dreptul copilului mai mare de a nu-l iubi pe fratele sau pe sora lui, fara a se simti vinovat pentru asta. De asemenea, este neplacut pentru cel mai mare (chiar daca exista o diferenta de numai 18-24 de luni intre ei) sa fie obligat sa se joace mereu cu mezinul sau sa-l ajute. Fiecare varsta are caracteristicile sale, in special in copilaria mica, unde pot fi observate diferente semnificative de dezvoltare la copiii apropiati ca varsta, iar a impune unui copil mai mare sa se joace cu unul mai mic ii poate intarzia dezvoltarea psihica.

Mai tarziu, aceasta ura inconstienta a copilului mai mare se transforma in rivalitate si competitie, orientate spre performanta scolara sau sportiva, sau spre obtinerea popularitatii in randul persoanelor de sex opus. Copiii mai mici incearca si ei sa-si imite fratii mai mari - imitatie, de aceasta data, benefica pentru ei si care stimuleaza dezvoltarea.

In genere, competitia este incurajata atat de familie, cat si de scoala, in ideea ca fiecare va da tot ce are mai bun pentru a-l depasi pe celalalt. Rivalitatea poate lua insa si forme mai putin pasnice, copiii batandu-se intre ei sau sabotandu-si reciproc activitatea.

Desi sistemul scolar clasic pune accentul pe competitie, ultimile cercetari in domeniu promoveaza cooperarea si diferentierea. Fiecare este diferit (chiar si fratii gemeni), iar a stimula competitia cu celalalt impiedica individul sa isi cunoasca si sa isi dezvolte propriile capacitati. De exemplu, daca sora mai mare canta la pian, nu este obligatoriu sa cante si cea mica la pian sau la alt instrument muzical. Poate ca ea este dotata pentru sport si isi doreste sa faca atletism. Cand se joaca impreuna, este bine sa stimulati cooperarea si lucrul in echipa, ca si originalitatea fiecarui copil. Daca fiecare se asculta pe sine, veti obtine doua produse ale activitatii (sa zicem, doua desene) diferite si valoroase prin ele insele. Daca micutii incearca sa se compare unul cu altul, fiind stimulati cu ("Cine face mai bine?"), veti obtine doua desene asemanatoare, unul copia mai putin reusita a celuilalt. Si chiar daca ambii copii vor fi laudati in aceeasi masura, cel mai putin talentat va simti ca desenul lui nu este la fel de frumos.
De asemenea, este de evitat compararea fratilor intre ei: "Sora ta scrie mai frumos, tu de ce nu poti?"; "Fratele tau nu ma supara", etc. Aceste afirmatii nu fac decat sa-l descurajeze pe copilul caruia ii sunt adresate si sa-i induca sentimentul de inadecvare.