Cont personal

Increderea si respectul de sine

autor: Dr. Marian Ciobanu

 
Similare
Bulimia nervoasa este o afectiune psihiatrica caracterizata de episoade recurente de ingestie...
 
Sportul reprezintă una dintre cele mai bune şcoli ale vieţii în care învăţăm să ne...
 
Pe vremuri oamenii isi pierdeau dintii de tineri, dantura se ingalbenea si se inegrea si...
 
Soneria insista cu zbarnaitul strident. Tresar. Arunc privirea spre geam -  bezna....
 
Computerele, jocurile video si internetul sunt, fie ca vrem, fie ca nu vrem, parte din viata...
 
Taguri: copilul  respectul  incredere  scoala 
Stima sau respectul de sine este ceea ce crede un individ despre el: propriile sale gânduri şi sentimente şi capacitatea sa de a realiza ceea ce este important pentru el.
     
Respectul de sine joacă un rol esenţial în cât de motivat este şi ce realizări are copilul: la şcoală, în sport şi în relaţiile cu prietenii, şi în capacitatea sa de adaptare. Existenţa respectului de sine micşorează riscul de a folosi droguri, alcool şi tutun sau de a avea o activitate sexuală precoce: din această cauză este mai puţin influenţabil.
     
Respectul se bazează pe ceea ce crede el despre sine şi părerea celor apropiaţi lui, precum şi pe modul în care este educat şi tratat de părinţi şi de profesori. Cu cât se apropie mai mult de ceea ce şi-ar dori să fie, cu atât încrederea în el însuşi este mai mare. Acest respect pentru persoana lui se clădeşte pe trăsăturile cu care s-a născut (temperamentul, inteligenţa, aspectul fizic) şi influenţele mediului (modul de îngrijire al părinţilor, starea economică, nivelul cultural, legăturile cu colegii şi adulţii).

Importanta respectului de sine

Pentru a reuşi la şcoală şi a avea succes, copilul are nevoie să aibă o părere bună despre el. Sentimentul de încredere în el are tendinţa să rămână constant, deşi poate varia de la o zi la alta.
     
Un copil va căuta în permanenţă să stabilească relaţii care îl fac să se simtă bine, să simtă că are succes şi care să-l protejeze împotriva stresului.
     
Un copil cu mare respect faţă de el îşi priveşte succesele ca rezultat al propriilor sale eforturi şi talente. El simte că se poate controla, atunci când are un eşec şi este motivat să facă mai bine în continuare; îşi acceptă greşelile, dar realizează că trebuie să se schimbe, să muncească din greu şi să evite să dea vina pe alţii.
     
Sunt copii obişnuiţi însă cu un sentiment de inferioritate şi au ajuns să creadă că sunt incapabili să realizeze sau să creeze ceva bun în viaţă. Asemenea copii pot fi retraşi şi precauţi, nedorind să fie evaluaţi de alţii sau să rişte să piardă.
     
Formarea încrederii şi a respectului de sine se bazează pe următoarele sentimente şi calităţi:

  • Siguranţă: copilul nostru trebuie să se simtă sigur pe el însuşi şi pe viitorul său.
  •  Apartenenţă: copilul are nevoie să fie acceptat şi iubit de membrii familiei, de colegii de şcoală sau de echipă, de vecini şi de rude. Această acceptare îi conferă o identitate de grup; fără ea, copilul se simte singur, respins, lăsat în voia soartei, fără o casă, familie sau un grup.
  • Un scop în viaţă: copilul trebuie să simtă că are ţeluri, care-i dau un sens în viaţă şi îi canalizează energia pentru a se realiza. În lipsa acestui sentiment, el se poate simţi fără nici un rost, plictisit şi nemulţumit.
  • Competenţă şi mândrie personală: copilul trebuie să fie încrezător, ca să poată face faţă vieţii. Acest sentiment se dezvoltă din experienţele proprii, în momentele în care a avut succes prin  eforturile sale. Dacă-l protejezi prea mult, devine prea dependent de tine, iar dacă aşteptările sunt prea mari şi nu le va atinge, copilul se va simţi neputincios şi incapabil.         
  • Încredere: copilul are nevoie să fie încrezător în el însuşi şi în părinţi. Pentru aceasta, trebuie să-ţi păstrezi tu însuţi promisiunile, să-l sprijini şi să-i dai posibilitatea să arate că este de încredere. Asta înseamnă să crezi în copilul tău.
  • Responsabilitate: dă-i ocazia să-ţi arate de ce este capabil, fără să-l controlezi în permanenţă.  
  • Participare: lasă-l să participe la diverse activităţi şi arată-i că ceea ce face este important.
  • Posibilitatea de a alege şi a lua decizii: copilul care poate lua decizii importante, se va simţi puternic şi va avea stăpânire de sine. Deciziile şi alegerile, trebuie să fie în concordanţă cu vârsta, posibilităţile sale şi cu valorile morale ale familiei.
  • Autodisciplina: pe măsură ce copilul câştigă mai multă independenţă, are nevoie să simtă că stă pe picioarele lui. După ce i-ai arătat ce poate face, l-ai îndrumat şi i-ai oferit ocazii, în care să se încerce pe el însuşi, copilul poate reflecta şi evalua consecinţele faptelor sale.
  • Încurajare, sprijin şi recompensă: copilul are nevoie nu numai să reuşească în ceva anume, ci şi să i se recunoască faptele. Încurajează-l, laudă-l pentru eforturile sale, oricât de mici.
  • Acceptarea greşelilor şi a eşecurilor: copilul nu trebuie să se simtă învins, atunci când face greşeli sau are un eşec. Explică-i că greutăţile şi greşelile fac parte din viaţă şi că poate învăţa din ele. Fă remarci specifice, nu vorbi în general. Evită remarcile negative şi personale: "Nu vei reuşi niciodată".
Mândria etniei

Respectul de sine al copilului se dezvoltă, iniţial, în cadrul familiei şi este puternic influenţat de ceea ce membrii familiei cred despre ei înşişi. Copiii se identifică cu părinţii, cu posesiunile şi profesiile lor: "Bunicii mei erau ciobani; mama este doctoriţă; avem maşină etc."  Stima, faţă de familie şi neamul din care se trage, este esenţială pentru respectul de sine al copilului. Ea poate fi menţinută în numeroase feluri: prin participarea la activităţi comune, respectul pentru înaintaşi sau grija pentru membrii mai îndepărtaţi ai familiei. O familie este cu atât mai unită, cu cât membrii acesteia se bazează mai mult unii pe ceilalţi şi evită critica excesivă. Membrii familiei trebuie să aibă încredere unii în alţii, să-şi respecte individualtatea, să fie afectuoşi unii cu alţii, să-şi petreacă timpul împreună de sărbători sau oricând se simt ei bine.
     
Felul în care se comportă copilul în diverse situaţii, îi creează o anumită obişnuinţă, care îi poate influenţa respectul faţă de el. Dacă nu învaţă bine, poate avea mai puţină încredere în el. Lipsit de încredere, lucrează mai puţin şi obţine rezultate şi mai proaste. Toate acestea devin un cerc vicios, dacă nu sunt corectate, şi determină copilul să se simtă, să gândească şi să acţioneze ca un incapabil. Când însă copilul învaţă bine la şcoală şi are succes, are încredere mare în el şi se se simte motivat să muncească şi să realizeze mai mult, pentru a-şi da satisfacţie lui şi celor din jur. În acest fel, pe viitor, el va continua să încerce şi mai mult şi să reuşească, consolidându-şi încrederea. Curând, copilul simte, gândeşte şi acţionează în conformitate cu imaginea, pe care şi-a format-o despre el însuşi.
    
Pentru a afla dacă copilul tău nu are o părere bună despre el, urmăreşte-l dacă:
  • Evită să încerce ceva, de teamă că nu va reuşi.
  • Renunţă repede la ce a început, de la primele semne de nemulţumire.
  • Înşeală sau minte, când crede că este gata să piardă sau când ia note proaste.
  • Regresează uneori, acţionând prosteşte, ca un copil mic.
  • Vrând să-şi ascundă nemulţumirea, devine autoritar sau inflexibil.
  • Găseşte scuze ("Profesorul e prost") şi dă vina pe alţii.
  • Notele primite la şcoală sunt din ce în ce mai proaste, iar interesul pentru activităţile obişnuite scade. Un copil care nu se respectă se va mulţumi cu realizări modeste, la şcoală şi apoi în viaţă.
  • Se izolează de prieteni.
  • Are dispoziţii schimbătoare: este trist, plânge, se supără, este nemulţumit sau calm.
  • Este autocritic; se plânge că nu-l place nimeni, că e urât, că niciodată nu face ceva bine.
  • Acceptă cu greutate laudele sau critica.
  • Îi pasă de părerea altora despre el şi o pune la suflet.
  • Este foarte influenţabil şi se ia după alţii; are dispreţ pentru şcoală, lipsă de respect, fuge de la ore, fură sau foloseşte tutun, alcool sau droguri.
  • Acasă, fie ajută foarte mult la treburile casnice, fie nu ajută deloc..
  • Îi este ruşine, este deprimat şi se simte incapabil să realizeze lucrurile pe măsura potenţialului său. Acest copil devine vulnerabil la presiunea colegilor şi le preia uşor valorile şi comportamentul, pentru a fi acceptat în grup.
     
Copiii cu greutăţi mari şi care trăiesc în tensiune, îşi dezvoltă mai greu respectul şi încrederea faţă de sine.
     
Aceştia au, în general, boli cronice, dificultăţi la învăţătură sau deficit de atenţie, fraţi şi surori cu care nu se înţeleg, părinţi dezinteresaţi sau alcoolici, sunt discriminaţi pe criterii etnice sau religioase sau sunt handicapaţi. Chiar şi aceşti copii îşi pot dezvolta respectul faţă de sine, dar pentru ei, nevoia de succes, de acceptare şi apreciere a părinţilor şi a celorlalţi este mult mai mare, decât a copiilor normali.
     
Unii copii sunt foarte rezistenţi şi au o atitudine mai optimistă, decât a colegilor lor. Aceştia trec prin greutăţi, dar se ridică, iar respectul nu le este ştirbit în nici un fel. În acest fel, se călesc şi devin aproape invulnerabili.
     
Părintele recunoaşte - din comportamentul şi cuvintele copilului - dacă acestuia îi scade respectul faţă de sine. Dacă însă îi este greu să se pună în locul copilului şi să vadă lumea prin ochii lui, să-l înţeleagă, părintele trebuie să ceară ajutorul profesorilor, antrenorilor, rudelor şi prietenilor. Părintele rămâne însă persoana cu cea mai mare influenţă asupra dezvoltării mândriei şi a respectului faţă de sine al copilului.

Sugestii pentru a-ţi ajuta copilul să-şi dezvolte încrederea în el:


  • Încearcă să înţelegi nevoile copilului, pentru a-ţi explica felul său de a se purta.
  • Când îl ajuţi, foloseşte metode potrivite fiecărei ocazii. Nu-l proteja în situaţiile grele, ci mai degrabă ajută-l să le înfrunte.
  • Ajută-l să facă faţă problemelor imediate, la şcoală. Un dascăl competent ajută dezvoltarea încrederii de sine
  • Ajută-l să-şi descopere singur calităţile, să înveţe cum să şi le dezvolte şi să-şi propună atingerea unor scopuri cât mai interesante, dar realiste; dezvoltaţi împreună un plan de acţiune.
  • Învăţaţi-l că mai important decât rezultatul este efortul; atunci nu îşi va ascunde nereuşitele şi se va strădui în continuare, să performeze.
  • Când te roagă, fă-ţi timp pentru a-l ajuta.
  • Include alţi membri ai familiei, profesorii sau un meditator, dacă este posibil, pentru a-l ajuta. Nu face însă lecţiile, în locul lui.
  • Oferă-i posibilităţi să facă lucruri la care se pricepe.
Creaţia artistică măreşte încredrea de sine

  • Pune-l să încerce lucruri noi: experienţele îl vor motiva; în lipsa lor devine plictisit şi apatic.
  • Observă felul în care gândeşte despre el însuşi. Dacă ţi se pare că există vreo problemă, repetă procedeele de mai sus.
  • Dacă nu face progrese, foloseşte altă strategie, pentru a-i menţine încrederea în capacitatea sa de a reuşi. Diminuează-i pretenţiile, dacă sunt prea greu de atins.
  • Asigură-l neîncetat că ai încredere în puterile şi în capacitatea lui de a reuşi. Copilul se simte astfel încurajat şi motivat.
  • Petrece-ţi timpul împreună cu el, făcând diverse lucruri care-i fac plăcere, nu numai activităţi în care excelează.
  • Arată-i copilului că este o persoană importantă. Încurajează-l să se exprime, ascultă-l fără să-l judeci, acceptă-i sentimentele şi tratează-l cu respect.
  • Arată-i că ai încredere în el.
  • Permite-i să ia decizii şi să-şi asume responsabilitatea pentru ele.
  • Menţine unitatea familiei.
  • Nu expune copilul la dificultăţile şi tensiunile căsniciei şi nu-l folosi drept confident.
  • Încurajează copilul să-i ajute pe alţii,  pentru a simţi că aparţine unei comunităţi şi pentru a fi apreciat.
  • Învaţă copilul să se autoaprecieze, să se simtă mândru de realizările sale.
  • Spune-i deseori copilului cât de mult îl iubeşti şi cât este de bun şi de apreciat. El are nevoie nu numai de fapte, ci şi să te audă că-i spui "Te iubesc foarte mult!".
Comentarii
Nu exista niciun comentariu adaugat inca.
Fii tu primul care comenteaza acest articol.
PRINT

Ultimele postari

Intra in lacafenea.ro