Fratiorul mai mare incearca adeseori un sentiment de gelozie fata de nou-nascut. Este furios ca bebe ii deranjeaza obiceiurile si ca acesta primeste, dintr-o data, mai multa atentie decat el. Aceste fenomene sunt firesti si mecanismul lor psihologic trebuie inteles in toata profunzimea sa. Si totusi, o continua disputa pe acest subiect poate deveni frustranta si obositoare pentru parinti. Ce-i de facut?Circumstante atenuanteInainte ca fratiorul sau sa apara pe lume, primul dumneavoastra copil parea fericit sa aiba pe cineva cu care sa se joace. Apoi, fratiorul mult visat s-a nascut si copilul mai mare se simte pacalit. Cum sa se joace cu acest bebelus plangacios, care nu stie decat sa manance si sa doarma, sa urle si sa ocupe intregul timp al parintilor?
Cateva lectii de buna purtareDaca primul dumneavoastra scop este sa va protejati nou-nascutul, cea de-a doua prioritate este sa incurajati apropierea dintre cei doi. Invatati-l pe fratiorul mai mare cum sa interactioneze cu bebelusul fara sa-l bruscheze. Vorbiti-i despre fragilitatea celui mic, aratati-i cum se tine in brate, ghidati-l atunci cand vrea sa se apropie si invatati-l sa-l ocroteasca. De exemplu, aratati-i cum sa-l bata pe spate pentru ca cel mic sa elimine aerul inghitit in timpul mesei.
Exemplul personalNu uitati ca fratele mai mare este si el un copil, care mai are multe de invatat. Atunci cand va priveste cum il ingrijiti pe bebe, va invata care sunt gesturile corecte si va va urma exemplul.
Laudati-i gesturile Atunci cand se comporta bine cu fratiorul mai mic, copilul trebuie laudat. Sarutati-l si imbratisati-l si aratati-i astfel ca ii admirati comportarea.
Aparitia bebelusului nu este o scuzaNu dati vina pe nou-nascut pentru toate lucrurile pe care nu le mai puteti face impreuna cu fratiorul mai mare. Nu-i spuneti ca nu mai puteti merge in parc pentru ca bebe doarme, nu-i cereti mereu sa taca pentru a nu trezi nou-nascutul etc. Altfel, copilul va intelege ca bebe este singurul responsabil pentru limitarea propriului sau orizont.
Mami te iubesteDemonstrati-i copilasului mai mare ca il iubiti nu numai prin vorbe, ci prin gesturi. Mangaiati-l, sarutati-l, imbratisati-l si faceti-va timp pentru a-i indeplini unele dorinte. Cititi-i o poveste, jucati-va un joc, cantati-i. Aratati-i ca nevoile sale nu sunt neglijate.
Esti mai mareIncercati sa-i atingeti coarda sensibila, aceea a avantajului de a fi primul nascut. Insistati pe faptul ca, odata cu varsta pe care o are, vin si niste responsabilitati. Trebuie sa fie mai intelegator, mai rabdator, mai "matur" decat bebe, care are nevoie de timp si de ingjirire pentru a-l ajunge din urma.
Mai multa implicareFiecare gest pe care-l face pentru bebe sau impreuna cu el creste apropierea dintre frati. Daca se va simti implicat in ingrijirea copilului, fratiorul mai mare se va atasa de nou-nascut, stiind ca a contribuit si el, cat de putin, la cresterea mezinului. Lasati-i sa-i ofere jucarii, invatati-l sa utilizeze aparatul de fotografiat pentru a-i face bebelusului poze, ajutati-l sa-i puna sosetele sau sa-i tina biberonul.
Evitati comparatiilePrimul nascut trebuie sa se simta special si sa nu i se lase impresia ca a semanat vreodata cu bebele plangacios care i-a dat viata peste cap. In fond, copilasii nu au capacitatea de a se proiecta nici in viitor, nici in trecut, si nu constientizeaza ca au fost vreodata atat de mici. Nu-i spuneti ce greutate a avut la nastere, la ce varsta a inceput sa mearga de-a busilea sau ca a avut mai mult sau mai putin par decat bebe. Cel mare nu va intelege decat ca este criticat.