Dezvoltarea personalitatii copilului

Personalitatea este modul distinct de a gandi, de a simti si de a se comporta, al unei persoane. (In greceste "persona" inseamna "masca"). Esta rezultanta constiintei, temperamentului, caracterului si a intelectului unui om. Este felul unic al cuiva, de a se adapta la o situatie.

O buna parte din personalitatea copilului s-a format in primii sapte ani de-acasa. Dupa aceea unele trasaturi se mai schimba, altele ba.

Tipuri de personalitate

Vedeta clasei: Unii copii sunt apreciati si bine vazuti, fara sa faca mari eforturi. Ei sunt considerati copii "de gasca". Asemenea copii sunt prietenosi, saritori, atenti, politiciosi, frumosi si atletici; au prieteni de embele sexe.

Copiii fara succes sunt fie neglijati, fie controversati - sunt iubiti de unii, dar urati de altii - sau sunt ridicularizati, atacati si chiar batuti. Un copil poate sa fie acceptat sau nu in grupul faimos al clasei, din diverse motive: pubertate intarziata, snobism, sivinism, o anumita reputatie sau alte motive misterioase si neinsemnate.

Sugestii:

• Nu incerca sa-l impingi in acel grup, nici sa denigrezi copiii foarte bine vazuti din clasa.
• Incearca sa apreciezi prietenii pe care ii are copilul.
• Ajuta-l sa se bucure de ralizarile sale, sa se simta puternic.
• Cel mai important, ajuta-l sa isi faca un prieten foarte bun.

Copiii singuratici nu fac parte din nici un grup; se simt bine astfel si nu trebuie fortati sa se alipeasca acestuia. Uneori, insa, copilul singuratic poate avea o problema.

Copiii multumiti, desi nu sunt populari, nu sunt nici urati, nici respinsi de colegii de clasa; ei nu sunt prea deschisi, dar nu sunt nesociabili; nu fac eforturi sa intre in grup, ci mai degraba privesc; copiii nu ii invita la joaca. Cand o fac, le trebuie timp sa se scomodeze, apoi se simt bine. Asemenea copii sunt fericiti, multumiti si adaptati, desi nu sunt lideri de grup. Ei au cel putin un prieten bun, cu care isi impart secretele, fanteziile si grijile. Au interese si -  deseori - chiar pasiuni; se considera buni si iubiti de parinti.

Copiii controversati sunt certareti, irascibili, dar nu rai; sunt energici, aprinsi si se iau usor la bataie; intra in incurcaturi si ii baga si pe altii, dar dupa accea se scuza; se bat pentru ca sunt suparati, nu ca sa faca rau cuiva; nu se leaga de altii, ci se bat ca sa se apere. Dupa ce criza a trecut, se linistesc.

NU terorizeaza alti copii, nu le iau banii sau alte posesiuni si nici nu ataca un copil fara aparare, care nu le-a facut nimic; nu sunt cruzi cu animalele. Daca intr-o clasa sunt asemenea copii, ei formeaza un grup al lor, in care ceilalti nu incearca sa intre. Copiii controversati nu se considera neplacuti. Parintii ii pot ajuta sa-si stapaneasca impulsivitatea. Mai tarziu, nu vor avea un comportament antisocial.

Copiii respinsi sunt cei cu care nimeni nu vrea sa se joace si nu sunt placuti de nimeni. Sunt exclusi de toti, nu numai de grupurile calsei; nu au un prieten bun si nici un alt prieten; sunt diferiti de restul clasei si netolerati. Cu ei este ceva in neregula, din diferite motive.

Copiii handicapati, cu deformitati, dintr-o minoritate religioasa sau etnica, pot fi respinsi cu cruzime. Asemenea copii pot fi placuti; sunt deseori curajosi, amabili si au interese laudabile; problema lor ca restul clasei ii considera altfel. Parintii si profesorii trebuie sa-i prezinte restului clasei cu tact, pentru a fi acceptati. Acceptarea intr-un grup nu este de importanta maxima pentru ei. Important este sa aiba cel putin un prieten bun. Un copil respins de colegii din clasa isi face foarte greu un prieten bun.

Cei mai multi copii respinsi de restul clasei au o trasatura comuna: le lipsesc deprinderile sociale; ei nu stiu cum sa se apropie de grup asa incat sa fie acceptati. Daca patrund intr-un grup "gasca", nu isi dau seama ca purtarea lor ii indeparteaza de ceilalti copii. Copilul respins nu poate intelege sentimentele celorlalti; nu recunoaste cand cineva este suparat, inspaimantat sau surprins. El insusi nu arata altora ceea ce simte.

Tipuri de copii respinsi

Asemenea copii respinsi sunt de mai multe feluri: agresivi, supusi, retrasi sau pseudoadulti.

• Copiii agresivi, fara deprinderi sociale, sunt tiranici, ei se bat, de obicei, cu acelasi copil si nu se opresc dupa ce l-au invins. Distrug lucruri, nu coopereaza si nu asculta de alte persoane. Asemenea copii au o parere buna despre ei si nu inteleg de ce nimeni nu ii place. Ei au nevoie de ajutor.
• Copiii supusi nu au incredere in ei; se supun comportarii tiranice, zambind in semn de scuza. Unii au fost abuzati fizic, emotional sau sexual si au nevoie de ajutor.
• Copiii timizi se ascund intotdeauna dupa cineva sau ceva, evitand sa-i priveasca pe ceilalti in ochi. Cand se apropie de copiii necunoscuti, nu se simt in largul lor. Nu pot sau nu vor sa faca primul pas, preferand sa scape ocazia unei prietenii, decat sa se avante spre cineva cu care nu sunt familiarizati. Se simt bine in familie sau cu prietenii familiei si evita restul lumii.

Uneori, partintii lor nu observa problema, deoarece si ei sunt la fel. Copiii timizi, care nu sunt ajutati la varsta scolara, vor avea dificultati mai tarziu deoarece se retrag si se izoleaza tot mai mult. La varsta scolara, au nevoie de un prieten bun, nu de un grup, nici de popularitate. Un prieten ajuta copilul retras sa se bucure de o legatura apropiata, dar nu intima, si formeaza o punte intre familie si restul lumii.

Pseudoadultii

Pseudoadultii sau adultii falsi sunt copiii care imita adultii; par a fi adulti intr-un corp de copil. Asemenea copii sunt seriosi, inteligenti si organizati. Ei vor sa se joace, dar jocul lor este orientat catre un scop si este deseori intelectual. Se simt bine printre adulti, dar adultii sunt mai degraba jenati de ei. Asemenea copii izolati pot fi foarte fericiti; isi pot gasi tovarasi neobisnuiti - un pensionar, biblotecar - dar acestia nu sunt prietenii lui buni si de aceea se simt in continuare singuri.

Copiii care imita adultii au minte plina de ganduri, de vise si de griji; analizeaza intelectual orice problema: fizica emotionala, financiara etc. Deseori, parintii lor sunt la fel, aceste caracteristici  fiind, in mare parte transmise genetic. Un astfel de copil se poate atasa de un grup organizat (de sah, computere, arta etc), cu care are interese comune si care ii poate tine loc de prieten. Alteori, isi gaseste un prieten bun, cu un temperament asemanator. In caz contrar, parintii pot consulta pediatrul, pentru ajutor.