De ce mint copiii?

autor: Echipa GP

In cautarea propriei identitati

Identitatea reprezintă conştiinţa imaginii de sine a individului, aşa cum este percepută...

Iubirea in adolescenta!

Iubirea este unul dintre cele mai personale sentimente ale omului, fiecare având propriul...

Adolescentii si deciziile corecte!

În secolul 21 adolescenţii se confruntă cu situaţii poate mai dificile decât în orice...

Importanta unei vieti sociale!

O importantă transformare cognitivă a adolescenţei este deprinderea relaţiilor sociale....

Importanta comunicarii la pubertate!

Comunicarea nu se instaurează dintr-o dată! Este un proces lung şi dificil în care toţi...

Taguri: copiii copilul minciuna parinti povesti

Orice parinte isi pune cateva intrebari fundamentale in fata primelor minciuni spuse de copilul sau. Prima chestiune pe care doreste s-o lamureasca este motivatia ascunsa a minciunii. Cu alte cuvinte, "de ce mint copiii?". Dar mai sunt si dileme firesti: "Copilul minte sau relateaza intr-o maniera subiectiva un eveniment?", "La ce anume serveste minciuna?", "Ce trebuie facut atunci cand copilul minte?". Iata cateva intrebari la care incercam sa va raspundem cat mai limpede.
Motivele minciunii

Inainte de orice, este bine sa stiti ca, in jurul varstei de patru-cinci ani, minciuna copilasilor este un semn al sanatatii emotionale. Ei trebui sa-si puna la lucru fantezia prin aceste mici istorii imaginare. Dincolo de aceasta varsta, apar o multime de posibile cauze ale minciunii...

Cel mic face o prostie si acuza pe altcineva. Atunci cand face un lucru rau, copilul are sentimentul ca a actionat gresit si incearca sa se deculpabilizeze pentru a ramane un copil bun. Astfel, proiecteaza asupra altcuiva "copil sau adult" responsabilitatea gestului sau.
Vrea sa se protejeze de acuzatii sau pedepse. Isi doreste sa fie in continuare placut de cei din jur si actioneaza ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. La teama de a se simti "rau" se adauga frica de pedeapsa. Cu cat teama fata de reactia parintilor este mai mare cu atat minciuna va fi mai mare.
"Se da mare". Mai exista minciunile care iau aspectul unei povesti fantastice, gandite pentru a-i impresiona pe cei din jur - pe colegii de joaca, pe prietenii de la gradinita etc. pentru ca nu poate avea ceea ce isi doreste, pentru ca se stie mic si lipsit de puteri si mai ales pentru ca vrea sa fie admirat, copilul inventeaza intamplari in care el este eroul principal. Aceste scenarii nu au nimic suparator. Mai tarziu, ele se vor numi idealuri, si nu vor mai fi povestite la timpul trecut, ci la viitor.
In unele momente, copilul simte nevoia de a contrazice ceea ce spun parintii, prezentand o varianta diferita a unei intamplari sau eveniment. Este numai un joc, in care trebuie sa intrati cu umor si tact, pentru a nu tensiona situatia. Cand nu li se face pe plac, cei mici pot deveni incapatanati.
Daca familia sau anturajul este prea exigent cu privire la educatia sa si la regulile de comportare, copilul poate minti ca sa scape de aceste constrangeri.
De asemenea, copilul mai poate inventa povesti ca sa-si arate nevoia de autonomie. Minciuna sau fantezia (de multe ori acestea se confunda) este regatul sau secret, unde se retrage si traieste ca un rege.

Ce trebuie sa faceti?

Nu-l culpabilizati si nu-l judecati aspru. Amintiti-va ca si dumneavoastra ati fost copii.
Nu va enervati. Acest lucru nu rezolva nimic, dimpotriva.
Spuneti-i ca-i dezaprobati comportamentul, dar evitati confruntarile.
Incercati sa intelegeti cauzele care l-au facut sa minta.
Nu insistati sa va spuna adevarul. Se va inchide in sine si va comunica si mai putin cu dumneavoastra.
Ii puteti spune ca il intelegeti, ca nu-i usor sa spui adevarul, dar ca nu-l veti pedepsi daca incearca.
Asigurati-l ca-l iubiti in continuarea, orice ar fi facut.
Folositi mici scenarii sau povesti pentru a aborda problema.