Copiii si parintii vitregi

Cand adultii se despart, de regula au de suferit copiii. Ce am putea face, ca parinti, atunci cand in ecuatie intervin unul sau doi parinti vitregi, pentru a ajuta copiii sa se adapteze noii situatii?

Unii copii, ajunsi in urma unui divort sau a decesului unuia dintre parinti, unica preocupare a celuilalt parinte, incearca mai mult sau mai putin constient sa gaseasca "parteneri" mamei sau tatalui, de care se simt sufocati. O greseala pe care multi parinti o fac atunci cand raman singuri este aceea de a nu se mai casatori sau de a nu mai aduce in casa un partener stabil, de teama ca acest lucru ar avea o influenta negativa asupra copilului. Este normal ca un om adult sa aiba un partener sexual stabil. Cei care isi canalizeaza intreaga energie asupra copilului ajung sa regrete maturizarea acestuia si tind sa se simta tradati de tentativele lui de a-si cuceri independenta. Ei sfarsesc prin a-i reprosa copilului "m-am sacrificat pentru tine'. Acesta, complet nevinovat pentru faptul ca parintele sau nu a avut curaj sa-si refaca viata, isi va asuma la varsta adulta raspunderea asupra tatalui sau mamei sale, ramanand la randul lui dependent psihic de parintele sau.

Prin urmare, in majoritatea cazurilor, un parinte vitreg este de preferat niciunuia. Desigur ca sarcina acestuia este una dificila la inceput, mai ales atunci cand ia locul unuia decedat. De asemenea, este mai greu cand parintele vitreg devine sotul / sotia parintelui caruia copilul i-a fost incredintat si impreuna cu care locuieste.

Iata cateva aspecte de care trebuie sa tineti cont atunci cand introduceti un parinte vitreg in familie:
mentineti relatia copilului cu parintele sau natural, daca acesta este in viata, evitand sa il denigrati sau criticati in fata copilului;
explicati-i ca are un singur tata sau o singura mama, dar poate avea mai multi "tatici" sau "mamici", adica persoane de sex masculin sau feminin care se ocupa de ingrijirea lui;
sustineti pozitia noului dumneavoastra partener in fata copilului, acordandu-i autoritate si sprijin;
evitati, cel putin la inceput, locurile sau situatiile in care obisnuiati sa va aflati cu copilul si cu tatal / mama acestuia; cautati locuri si prilejuri de distractie, care sa devina specifice noii familii;
nu obligati copilul sa-l placa sau sa-l iubeasca pe noul dumneavoastra partener; este dator doar sa-i acorde respect;
expuneti-i noului partener viziunea dumneavoastra despre educarea copilului, stilul in care a fost educat pana atunci si discutati cum veti proceda impreuna in aceasta privinta.

In calitate de parinte vitreg, puteti incerca sa va apropiati treptat de copil, fara a-i impune sa aiba o anumita atitudine fata de dumneavoastra. Discutati cu el, spunandu-i ca incercati sa-l intelegeti si sa va dati seama prin ce trece. In functie de varsta si de sexul copilului, initiati activitati impreuna (joc, plimbare, vizite la muzee, teatre, cinematografe, magazine, rezolvarea unor treburi casnice). Nu plecati cu ideea ca doriti sa va faceti iubit(a). Incercati mai intati sa-l intelegeti dumneavoastra pe copil si sa-l acceptati asa cum e, mai ales daca este puber sau adolescent si nu-i mai puteti schimba obiceiurile sau afinitatile cu usurinta.

Incercati, pe cat posibil, sa-i oferiti copilului cateva sedinte de psihoterapie. Cu siguranta va simti nevoia sa discute cu o persoana neutra despre recentele schimbari din viata sa.

Cand adultii se despart, de regula au de suferit copiii. Ce am putea face, ca parinti, atunci cand in ecuatie intervin unul sau doi parinti vitregi, pentru a ajuta copiii sa se adapteze noii situatii?

Unii copii, ajunsi in urma unui divort sau a decesului unuia dintre parinti, unica preocupare a celuilalt parinte, incearca mai mult sau mai putin constient sa gaseasca "parteneri" mamei sau tatalui, de care se simt sufocati. O greseala pe care multi parinti o fac atunci cand raman singuri este aceea de a nu se mai casatori sau de a nu mai aduce in casa un partener stabil, de teama ca acest lucru ar avea o influenta negativa asupra copilului. Este normal ca un om adult sa aiba un partener sexual stabil. Cei care isi canalizeaza intreaga energie asupra copilului ajung sa regrete maturizarea acestuia si tind sa se simta tradati de tentativele lui de a-si cuceri independenta. Ei sfarsesc prin a-i reprosa copilului "m-am sacrificat pentru tine'. Acesta, complet nevinovat pentru faptul ca parintele sau nu a avut curaj sa-si refaca viata, isi va asuma la varsta adulta raspunderea asupra tatalui sau mamei sale, ramanand la randul lui dependent psihic de parintele sau.

Prin urmare, in majoritatea cazurilor, un parinte vitreg este de preferat niciunuia. Desigur ca sarcina acestuia este una dificila la inceput, mai ales atunci cand ia locul unuia decedat. De asemenea, este mai greu cand parintele vitreg devine sotul / sotia parintelui caruia copilul i-a fost incredintat si impreuna cu care locuieste.

Iata cateva aspecte de care trebuie sa tineti cont atunci cand introduceti un parinte vitreg in familie:

In calitate de parinte vitreg, puteti incerca sa va apropiati treptat de copil, fara a-i impune sa aiba o anumita atitudine fata de dumneavoastra. Discutati cu el, spunandu-i ca incercati sa-l intelegeti si sa va dati seama prin ce trece. In functie de varsta si de sexul copilului, initiati activitati impreuna (joc, plimbare, vizite la muzee, teatre, cinematografe, magazine, rezolvarea unor treburi casnice). Nu plecati cu ideea ca doriti sa va faceti iubit(a). Incercati mai intati sa-l intelegeti dumneavoastra pe copil si sa-l acceptati asa cum e, mai ales daca este puber sau adolescent si nu-i mai puteti schimba obiceiurile sau afinitatile cu usurinta.

Incercati, pe cat posibil, sa-i oferiti copilului cateva sedinte de psihoterapie. Cu siguranta va simti nevoia sa discute cu o persoana neutra despre recentele schimbari din viata sa.