Cont personal

Manifestarile in public!

autor: echipa GP

 
Similare
Identitatea reprezintă conştiinţa imaginii de sine a individului, aşa cum este percepută...
 
Iubirea este unul dintre cele mai personale sentimente ale omului, fiecare având propriul...
 
În secolul 21 adolescenţii se confruntă cu situaţii poate mai dificile decât în orice...
 
O importantă transformare cognitivă a adolescenţei este deprinderea relaţiilor sociale....
 
Comunicarea nu se instaurează dintr-o dată! Este un proces lung şi dificil în care toţi...
 
Taguri: timiditate  abilitati  indrazneti  copii  parinti 
Manifestarile in public ale copiilor sunt o permanenta sursa de igrijorare pentru parinti. Daca cel mic este linistit si calm, inseamna ca e prea timid. Daca e indraznet, inseamna ca e obraznic. Daca e vorbaret, vi se pare deranjant de vorbaret si, din nou, va faceti griji. Este normal sa ne dorim ca odraslele noastre sa fie perfecte. Si totusi, asta e imposibil. Fiecare copil are personalitatea lui. Unii sunt timizi si linistiti, altii sunt indrazneti si impulsivi. Ambele variante au avantajele lor, insa cel mai important este sa le oferiti copiilor posibilitatea de a fi ei insisi.

3-6 ani

Copiii prescolari, in general, se tem de straini si sunt rezervati chiar si fata de persoanele pe care le vad des. Lipsa experientei de viata isi spune cuvantul. Copiii se ascund in spatele mamei daca intalnesc pe cineva necunoscut si chiar daca sunt rugati de mama sa salute, par ca nu-si gasesc cuvintele, nu stiu sa se exprime.
Foarte putini copii sunt, la aceasta varsta, vorbareti, indrazneti. Iar cei care sunt indrazneti sunt considerati obraznici pentru ca se baga in dicutiile celor mari, intrerup, atrag atentia asupra lor. Bineinteles ca nu este bine pentru nimeni ca cel mic sa devina obarznic, insa trebuie sa va ganditi putin: cine are sanse mai mari de a reusi in viata? Copilul tacut, sfios, care se ascunde in spatele mamei sau cel indraznet, vorbaret? Copiii indrazneti sunt cei care ridica mana la scoala, care isi fac prieteni peste tot, care cer atunci cand vor ceva. Incurajati-i pe cei mici sa fie comunicativi, sa vorbeasca. Faceti-le cunostinta cu toti prietenii dumneavoastra pentru a-i pune cat mai des in situatia de a intalni oameni noi.

Copiii care merg la gradinita sunt mai comunicativi decat cei care stau acasa cu bunicii sau cu bona. De aceea este indicat sa-i duceti la gradinita, de la 3 anisori, chiar daca ati avea posibilitatea sa angajati o bona. Nimic nu se compara cu experienta pe care o acumuleaza cei care traiesc in comunitate.

6-12 ani

De la 6-7 ani, cand incep sa mearga la scoala, copiii devin mai dezinvolti si mai indrazneti. La scoala cunosc mereu oameni noi, atat copii cat si profesori. Invata sa  se integreze intr-un grup, sa comunice cu persoane pe care nu le cunosc. Daca au fost deja la gradinita, primele zile de scoala vor fi si mai usoare. Daca nu, abia acum vor invata ce inseamna o comunitate.

12-15 ani

La aceasta varsta, majoritatea copiilor deja au intrat in pubertate. Sunt mai maturi, mai experimentati in relatiile interumane, mai comunicativi. Chiar daca sunt timizi, stiu ca trebuie sa adopte un anumit comportament in sociaetate si ca trebuie sa-si ascunda emotiile. Daca la 12-15 ani, copilul dumneavoastra inca se mai teme de straini, probabil ca aveti de a face cu o timiditate patologica, ce trebuie vindecata.
Cei care au fost pana acum indrazneti, devin constienti ca trebuie sa aiba grija de propria imagine, asa ca isi controleaza manifestarile in public.

15-18 ani

Deja avem de a face cu adolescenti, care sunt constienti de ceea ce asteapta societatea de la ei, dar in acelasi timp, stiu ca trebuie sa-si patreze si o imagine buna in ochii celorlalti. Mediul in care trebuie sa supravietuiesca adolescentii este un pic mai dificil. Copiii de aceasta varsta reprezinta un grup in care te integrezi cu greu, asa ca aparentele devin importante. Sa nu va mire daca adolescentul dumneavoastra este rezervat, serios, atunci cand iese din casa.  Din nou, avantajati sunt cei indrazneti, care isi fac rapid prieteni, comunica, sunt in centrul atentiei.

Copiii timizi

Timiditatea este o emotie foarte frecvent intalnita, dar putin inteleasa. Cu totii am simtit-o macar o data in viata, intr-o situatie sociala.  Totusi, uneori, timiditatea poate sa impiedice dezvoltarea sociala si formarea de relatii normale.
Timiditatea este resimtita ca un amestec de emotii, care include teama, tensiune, interes. Poate sa creasca pulsul si tensiunea arteriala. Cei din jur vor observa ca respectivul copil priveste in jos, se balbaie, vorbeste incet, ezita, ii tremura vocea. Copiii mai mici isi pot suge degetul, zambesc si se retrag alternativ.

Timiditatea este o trasatura de caracter si nu poate fi vindecata prea usor. Dar puteti face in asa fel incat ea sa nu-i afecteze copilului viata sociala.

Iata cateva idei:

  1. Cunoasteti-va copilul.
  2. Ascultati-l, vorbiti-i, construiti o relatie cu el.
  3. Aratati-i ca-l respectati pe el si ideile sale. Astfel capata incredere in el si devine mai putin inhibat.
  4. Dati-i incredere in el. Copiii timizi nu au incredere in ei insisi si considera ca nu pot fi acceptati de ceilalti din cauza ca sunt inferiori.
  5. Laudati-le reusitele si aratati-le cu fiecare ocazie ca sunt persoane de valoare.
  6. Dezvolatati-le abilitatile sociale.
  7. Ajutati-i pe copii sa se descurce in situatii sociale repetand impreuna diverse replici sau cene (cum facem cunostinta, cum vorbim pentru prima data cu o perosoana necunoscuta, etc.)
  8. Amintiti-va ca timiditatea nu e intotdeauna rea. Unii copii vor sa fie in centrul atentiei, altii nu. Unii sunt cu adevarat timizi, altii sunt doar rezervati sau modesti. Acestea sunt calitati care ii vor ajuta in viata.

Atata timp cat copilul nu pare excesiv de emotionat in situatii sociale, nu este cazul sa interveniti.

Comentarii
Nu exista niciun comentariu adaugat inca.
Fii tu primul care comenteaza acest articol.
PRINT

Ultimele postari

Intra in lacafenea.ro