Fiecare varsta cu interdictiile sale

Usor de zis, greu de facut... Convinsi de necesitatea ca trebuie sa ne impunem autoritatea, ne izbim de o gramada de conflcite mici zilnice. Cum sa va impuneti o autoritate moderata, eficace, si de ce nu, senina? Primul secret? Acordul! Altfel spus, interziceti: "Fa ceea ce zic eu, Nu ceea ce fac eu". Educatia inseamna exemplu. Nu trebuie sa impuneti reguli pe care nici voi nu le repetati. Al doilea principiu: claritate si continuitate. Niciun copil nu va respecta niste reguli ambigue, fluctuante, arbitrare sau formulate intr-un mod echivoc, fara convingerea ca sunt bine fondate. Un alt principiu: respectarea locului pe care il are fiecare. Autoritatea trebuie sa se sprijine pe diferenta de varsta. Copiii, chiar daca sunt maturi, nu sunt niste adulti in miniatura. Daca ii veti trata ca pe niste semi-egali, ca niste prieteni sau ca pe niste confidenti ii veti alarma. Diferenta dintre generatii ii ajuta sa se structureze. O data cu inaintarea in varsta, va evolua si natura interdictiilor.

Inainte de varsta de doi ani. Atunci cand copilul incepe sa umble si sa atinga totul - faza de explorare - primele interdictii trebuie sa fie formulate pentru a-i asigura siguranta. Incurajati-l sa descopere dar aratati-i care sunt pericolele. Nu ezitati sa spuneti un Nu ferm. Chiar daca nu va raspund inca, va inteleg foarte bine.

De la varsta de doi, trei ani. Copilul spune "nu" la tot si la toate. "Spune nu, dar face da", cam asa am putea caracteriza aceasta faza. Este faza de separare-individualizare. Daca, orice ii propuneti va refuza categoric, asta se intampla pentru ca doreste sa isi afirme identitatea si sa ia o anumita distanta. Trebuie sa va bucurati de aceasta etapa si sa nu catastrofati. Incercati, straduiti-va sa fiti flexibila, sa ii dejucati obstinarea, atragandu-i atentia spre o alta activitate; rigiditatea si forta duc la esec. Cand ii interziceti sa traverseze strada alergand sau sa atinga priza electrica, explicati-i ca faceti asta pentru ca sa il protejati, nu pentru ca sa ii impuneti autoritatea voastra.

Ii bate pe ceilalti copii, musca, le distruge jucariile. Fiti foarte ferma: "este interzis sa le faci rau altora, dar si tie, in acelasi timp!" interzicerea violentei este fundamentala. Trebuie sa ii explicati ca loviturile provoaca rau.

Refuza sa manance. Prin refuzul mancarii, facand mutre, copilul pune presiune asupra  parintilor, si foloseste acest lucru destul de des. Cu cat reactionati mai urat, cu cat il fortati sau il amuzati prin metoda avionului, cu atat mai mult va refuza. Mancati cu pofta in fata lui, variati felurile de mancare si gustarile pe care i le  propuneti si lasati-l sa manance atunci cane ii e foame.

De la trei la sase ani. Refuza sa mearga la scoala. Micul elev ajunge pe un teritoriu necunoscut. Scoala ii impune reguli noi. Trebuie sa ii lasati timpul necesar pentru adaptare. Luati in considerare temerile sale si reticentele sale fara sa ii cedati insa. Fara indoiala ca ii este foarte greu sa se separe de mama sa, dar si mamei sale ii este foarte greu sa se separe de el si sa il vada cum creste! Cereti-i ajutorul tatalui, care sa ii explice ca trebuie sa se faca mare!

De la sapte la unsprezece ani. Este varsta ratiunii. La aceasta varsta, "spiritul moral" al copilului se dezvolta. Profitati de asta. Este mai ales foarte sensibil la aceasta regula de aur: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Daca nu vrea sa isi aranjeze camera sau sa curete masa, procedati in felul urmator: el vrea sa mearga la cinema de exemplu, nu va merge daca nu isi indeplineste datoriile pe care le are in familie.

Nu ezitati sa faceti schimb de opinii, de experiente cu ceilalti parinti. Veti avea astfel mai multa rabdare si nu veti dramatiza atat unele situatii. Ultim recurs: priviti-va copilul cand doarme. Are un aer de ingeras, nu-i asa?