Cont personal

Descifreaza comportamentul "scolarului" tau!

autor: Dr. Marian Ciobanu

 
Similare
Pe vremuri oamenii isi pierdeau dintii de tineri, dantura se ingalbenea si se inegrea si...
 
Computerele, jocurile video si internetul sunt, fie ca vrem, fie ca nu vrem, parte din viata...
 
Pentru copii, vestimentatia reprezinta o modalitate excelenta de a-si exprima personalitatea,...
 
Cititul este o abilitate importanta pe care toti parintii ar trebui sa o cultive copiilor...
 
Din pacate, pe masura ce copiii descopera limbajul, descopera si partile lui rele, nu numai...
 
Taguri: copilul  copiii  comportament  purtare 
Comportamentul este manifestarea exterioara a vietii psihice si consta in faptele, cuvintele si gesturile prin care copilul isi exprima gandurile, sentimentele, nevoile impulsurile. Esta judecat dupa cum se incadreaza sau nu in standardele sociale si culturale, in functie de varsta si dezvoltarea copilului. Comportamentul este influentat de temperementul, dorintele si capacitatea de adaptare a copilului, dar si de modul parintilor de a-l ingriji si de situatia familiala.

Prin comportamentul sau, copilul incearca sa le transmita parintilor diferite mesaje, ca: "Vreau sa ma joc cu tine...", "Vreau sa-mi dai mai multa atentie...", "Mi-e frica sa raman singur...", "Mi-e teama ca nu voi fi bun la scoala...", " Sunt obosit...", "Sunt izolat...", "Sunt plictisit...", "Te iubesc foarte mult...", "Nu e vina mea...", "Nu ma lasa...".
Toti copiii au nevoie de recunoastere, acceptare, succes si dragoste neconditionata.
Una din cele mai mari dorinte a copiilor este sa aiba atentia parintilor. Ei invata de mici cum sa se comporte; daca o fapta buna nu ii impresioneaza, incearca cu una rea, doar ca sa le atraga atentia.

Dupa varsta de 10 ani, copiii vor tot mai mult sa fie acceptati de colegi si de adulti, nu numai de parinti. Pe masura ce se indeparteaza fizic, social si emotional de familie, au tot mai mare nevoie de intimitate, independenta. Acesta este un aspect normal al cresterii si are ca scop obtinerea succesului si in afara familiei. Pentru parinti, aceste schimbari de roluri sunt deseori neclare, dureroase, pot provoca tensiune si conflicte.

In linii mari, exista trei feluri de comportari:

Purtare buna, dorita, aprobata si laudata: copilul isi face lectiile, ajuta in casa, este politicos si are un limbaj corespunzator. Excesele pot fi insa daunatoare. Copilul cu o purtare foarte buna: dornic sa faca placere, are intotdeauna nevoie de atentie, aprobare si dragoste si ii este teama sa nu fie respins. Poate fi foarte timid, precaut, protejat excesiv, nesigur si nepriceput. Are putini prieteni sau preocurari potrivite varstei lui.

Tolerate temporar: un copil bolnav este plangacios, nu-si face lectiile, se uita mult la televizor.

Netolerate si de neincurajat: cele periculoase pentru sanatatea fizica, emotionala sau sociala a copilului sau a celorlalti; pot ingreuna dezvoltarea intelectuala a copilului, sau pot fi oprite de lege, morala, religie, societete (agresivitatea, distrugerea, furtul, chiulul, lipsa scolarizarii sau folosirea tutunului, acoolului sau a drogurilor).
     
Copilul cu o purtate autodistructiva incalca regulile, nu vrea sa invete sau alege situatii nefavorabile. Acest comportament poate porni din nevoia de a-si exprima propria putere, de a-si controla viata sau de a respinge autoritatea ori pretentiile parintilor. Un asemenea copil se teme sa nu dea gres si mai degraba renunta, decat sa riste nesiguranta si nelinistea de a incerca ceva nou. Da vina pe el insusi pentru a-si motiva nereusita, cand lucrurile nu merg bine sau cand se simte respins sau umilit.
Nu are mandrie si incredere in el; gandeste in termeni absoluti si fatalisti: daca greutatile vietii sunt mari acum, asa vor fi tot restul vietii. Asemenea copii nu pot vedea lumea din perspectiva altora.

Un comportament normal depine  de gradul de dezvoltare al copilului. Acesta poate fi diferit la copiii de aceeasi varsta  si capacitate intelectuala. Un comportament "normal" mai depinde si de valorile si de sperantele familiei, de nivelul cultural si social. O comportare pe cae unii parinti o considera acceptabila, poate sa nu fie tolerata in alta familie. De aceea, de multe ori, diferenta intre o comportare normala si una anormala nu este clara.

La aceasta varsta, copiii tind sa fie cicalitori, autoritari, sa se bata intre ei sau sa se parasca. Copiii cicalitori isi sacaie parintii, fratii si prietenii cu lucruri care nu ii privesc. Parintii trebuie sa intervina, deoarece fratii acestuia nu se pot apara singuri. Copilul isi poate bate la cap si parintii, cicaleala devenind astfel o obisnunita.

Sugestii:

1. Asigura-te ca este ocupat si ca are succes.
2. Rezerva-ti timp special pentru el si prezinta-i problema. Daca are un obicei gresit - ca rosul unghiilor sau scobitul in nas - datoria ta de parinte este sa ajuti copilul sa se opreasca.
3. Cand copilul spune ca nu ete cicalitor, nu-l contrazice; spune-i ca aceasta inseamna ca nu va mai cicali, dar - daca repeta - atrage-i atentia si disciplineaza-l. Pedeapsa se aplica fara comentarii.

Modificarea comportamentului

Cand copilul are un comportament dificil, parintii sunt suparati sau se simt vinovati fapt  ce ingreuneaza legatura acestora cu copilul. Aceste sentimente trebuie impartasite sotului, unui prieten, unei rude sau medicului, dar nu copilului. Accepta supararea provocata de copii si exprima-ti nemultumirea, fara a-i ataca sau condamna, de exemplu: "Sunt suparata cand cheltuim toti banii pe alimente si copiii fac moftuei la masa".

Sugestii pentru modificarea comportamentului copilului scolar:

1. Cere-i ceva specific, rational si exprimat clar , de exemplu: "Ridica-ti prosopul din baie" sau "Gina, termina-ti compunerea pana la ora 5".
2. Fii selectiv; disciplineaza-l numai in domeniile in care nu se comporta adecvat.

Evita sa:

  • recompensezi comportarea proasta (ii dai ceea ce cere, ca sa scapi de el),
  • omiti de a-l recompensa pentru o fapta buna (dupa ce si-a terminat lectiile de la ora 5, copilul trebuie laudat),
  • pedepsesti o comportare buna, pentru ca nu a fost suficienta (daca a obtinut un 8 si tu il intrebi de ce nu a luat 10),
  • ii gasesti scuze pentru o comportare proasta,
  • critica faptele, nu copilul (nu-i spune "Esti un prost"),
  • mai degraba, lauda-l, decat sa-l pedepsesti,
  • pedepseste-l cat mai rar si doar atunci cand iti poti controla emotiile; nu-l pedepsi cand esti furioasa,
  • incearca sa elimini cauzele de stres din viata copilului,
  • incearca sa intelegi ce-ti spune prin comportarea sa; aceasta poate fi un semn ca sufera sau este stresat; poate fi un strigat de ajutor.
Comentarii
Nu exista niciun comentariu adaugat inca.
Fii tu primul care comenteaza acest articol.
PRINT

Ultimele postari

Intra in lacafenea.ro