Cont personal

Ce este invatarea scolara?

autor: Echipa GP

 
Similare
Sportul reprezintă una dintre cele mai bune şcoli ale vieţii în care învăţăm să ne...
 
"O sa-i ofer copilului meu tot ce n-am avut eu". Asta spun multi parinti, de fapt, toti...
 
La nastere, mintea unui copil este ca o carte nescrisa, cu pagini albe. Peste 20 de ani va fi...
 
Majoritatea copiilor intra in lumea programelor TV inca inainte sa mearga la scoala. Desigur,...
 
Pentru a avea o dezvoltare sanatoasa copii au nevoie de o alimentatie corecta. In afara celor...
 
Taguri: scoala  elev  parinte  invat  pedagogic 
Invatarea, in definitia ei cel mai larg acceptata, reprezinta orice schimbare relativ stabila, produsa in comportament, care rezulta din experienta, din contractul cu mediul natural si social. Insa, atunci cand vorbim despre mediul scolar ne referim la invatarea scoalara care nu inseamna altceva decat totalitatea achizitiilor de comportament noi (de la cunostinte si priceperi pana la structuri operationale si atitudini), modificarea comportamentului sau imbunatatirea sa in efectuarea unei actiuni, obtinuta de regula prin exercitiu si menita sa optimizeze adaptarea dinamica a omului cu mediul.

Studiile psihologice asupra invatarii sunt oarecum recente, insa acest subiect a preocupat omul de foarte mult timp, constatarile bazandu-se pe observatii directe si interpretari empirice. Inca de la filozofii Greciei Antice avem o serie de consideratii privind modul de invatare, majoritatea fiind inca de actualitate. Spre exemplu Platon sustine, in favoarea teoriei ereditarise, ca omul se naste cu anumite disponibilitati, motiv pentru care cei intelectual redusi nu ar putea ajunge conducatori. Socrate, pe de alta parte, considera ca omul isi poate clarifica mai bine ideile prin intermediul intrebarilor euristice, astfel metodele folosite de el erau uronia si maieutica.
Abia mai tarziu s-a ajuns la concluzia ca intreg continutul  invatarii este rezultatul experientei individului, a carui minte este initial o tabula rasa pe care se imprima ulterior stimuli din mediu. Dar chiar si aceasta explicatie era totusi prea naiva, prea extremista. Astfel a aparut o argumentare precum omul se naste cu unele idei propii, nefiind simple victime ale experientei.  De la aceasta ultima teorie s-au dezvoltat o serie de afirmatii direct legate de procesul de invatare, si anume:

  • A aparute ideea potrivit careia se invata mai usor prin asocierea cuvantului cu imaginea (iar aici dam ca exemplu atlasele, manualele scolare, probleme insotite de schite, metode rezolvare prin intermediul graficelor etc.)
  • O alta presupunere foarte importanta a avut-o Harbart, acesta prezentand o imagine metaforica a intelectului uman, prezentat ca pe un camp de lupta al ideilor. Comportamentul, atunci va fi modificat sau influentat de catre ideile din centrul campului de lupta, iar cea mai simpla metoda de a introduce o noua idee in centru este de a o asimila cu una deja existenta acolo. Aceasta se presupune ca a degenerat in extrem de multe metode pedagogice de invatare, metode care pot fi elaborate atat de studenti si elevi cat si de profesori sau parinti. 
  • Spre exemplu s-au creat 5 etape pedagogice, care pot fi folosite de profesori si nu numai, dupa cum  urmeaza:
 1. pregatirea - se actualizeaza in centrul intelectului idei vechi care se leaga de cele noi  care trebuie predate.
 2. se face prezentarea ideilor noi
 3. inervine asocierea - noul si vechiul se combina in mintea elevului
 4. urmeaza generalizarea
 5. finalmente se face aplicarea - noua masa aperceptiva este exersata prin activitati si  exercitii. 
Comentarii
Nu exista niciun comentariu adaugat inca.
Fii tu primul care comenteaza acest articol.
PRINT

Ultimele postari

Intra in lacafenea.ro