Acomodarea in clasa a V-a

Clasa a V-a reprezinta intrarea intr-o noua etapa scolara. In invatamantul traditional (spre deosebire de formele de invatamant alternativ) sunt profesori la fiecare materie, copilul trebuind sa se adapteze stilului fiecaruia in parte. Daca unii sunt mai exigenti sau mai pasionati de ceea ce fac, altii pot fi neinteresati de scoala si de copii - iar acestia din urma isi dau repede seama ce li se cere si cum ar trebui sa se comporte ca sa aiba succes.

La varsta de 10-11 ani, copiii intra in etapa numita pubertate. Organismul lor trebuie sa se adapteze modificarilor hormonale; incep sa fie interesati de persoanele de sex opus; problemele "adormite" nerezolvate in copilarie ies la suprafata, relatia cu parintii devenind, astfel, mai incordata. De asemenea, este varsta la care copiii cauta modele in afara familiei. Unii dintre ei isi aleg aceste modele din randul profesorilor, acordandu-le adesea calitati imaginare. Schimbarile aduse de scoala in clasa a V-a nu fac decat sa lungeasca lista acelor transformari de care are parte puberul.

Uneori, clasa a V-a reprezinta mutarea la o alta scoala sau schimbarea colegilor. Daca scolarul intra intr-o clasa noua, deja formata, va trece un timp oarecare (zile, poate chiar saptamani sau luni) pana se va integra in noul colectiv si pana va fi acceptat de acesta. Baietilor le va fi ceva mai greu decat fetelor in aceasta situatie, ei fiind prin natura lor mai competitivi si mai inclinati sa-si asume pozitia de lider in cadrul unui grup.

De asemenea, cerintele din partea scolii si a parintilor sunt mai mari. Numarul crescut si variat de materii, temele mai multe pentru acasa, le lasa mai putin timp liber pentru joaca sau pentru alte activitati placute. Astfel, scolarul, ajutat de parinti, va trebui sa se organizeze mai bine, pentru a-i ramane timp si pentru sine. Pe de alta parte, diversificarea subiectelor de invatamant ii poate ajuta sa descopere noi domenii spre care pot fi atrasi si la care pot invata suplimentar. Nu este obligatoriu sa exceleze in toate, insa. Cel care se doreste a fi perfect are o povara foarte mare de purtat.

In general, copiii fiind deja obisnuiti cu scoala, acomodarea ar trebui sa fie mai lina si mai de scurta durata decat aceea din clasa I. O data cu cerintele, cresc si posibilitatile elevului de a le face fata, flexibilitatea sa, increderea sa in propriile capacitati de a depasi situatiile problematice. Ceva mai greu le-ar putea fi copiilor timizi, cu incredere scazuta in sine, care au numai unul sau doi prieteni. Daca invatatorul sau invatatoarea era omul pe care il vedeau zilnic, 4-5 ore pe zi si care se ocupa indeaproape de ei, acum figura autoritatii se multiplica. Copilului, cu precadere celui introvert, ii va fi mult mai dificil sa lege o relatie autentica de comunicare cu profesorii de gimnaziu, pe unii dintre acestia vazandu-i doar o singura data pe saptamana.

In functie de particularitatile copilului, acesta va avea nevoie de mai mult sau mai putin pentru acomodare. Insa, cu ajutorul parintilor si al reprezentantului scolii (dirigintele), va reusi sa-si gaseasca locul si sa faca fata noii provocari aduse de viata.