Achizitia scris-citit la varsta scolaritatii mici

Odata cu intrarea in scoala, la varsta de 6-7 ani, copilul inregistreaza o dezvoltare a proceselor cognitive, care inseamna renuntarea la procedeele logice intuitive, empirice, specifice perioadei anterioare, si consolidarea constructiilor logice imediate, reversibile. Gandirea se ridica in plan abstract, categorial, se dezvolta operatiile gandirii fara de care nu se pot realiza achizitii intelectuale: analiza, sinteza, comparatia, generalizarea, abstractizarea, clasificarea, castigand in flexibilitate si mobilitate.

La varsta intrarii in scoala, vocabularul copilului cuprinde in medie 2500 de cuvinte, iar regulile de folosire corecta a acestora sunt in mare masura insusite. Cu toate acestea, exista diferente considerabile intre copii in privinta gradului de dezvoltare a limbajului la momentul inceperii acestei etape, vizand nivelul exprimarii (unii se exprima mai usor, altii isi gasesc cu dificultate cuvintele, realizand constructii eliptice), fonetica, capacitatea de exprimare gramaticala si literara. In general, diferentele sunt generate de mediul familial de provenienta al copilului si de insusirile intelectuale.

O mare cantitate de energie intelectuala este consumata acum in planul achizitiei scris-cititului, care antreneaza imense progrese in dezvoltarea limbajului, care il conduc, catre finalul perioadei scolaritatii mici, la cunoasterea si stapanirea fondului principal de cuvinte, care cuprinde aproximativ 5000 de itemi. Competenta lingvistica in aceasta perioada este, in general, mai buna decat performanta verbala, vocabularul pasiv fiind mai bine dezvoltat decat cel activ. Invatarea optima a limbii se face prin insusirea unor formule corecte de exprimare, care presupun realizarea unui echilibru intre activitatea orala si cea vizuala prin activitati de citire si scriere.
In procesul instructiv-educativ realizat in scoala, exista o ordine de formare a celor 4 deprinderi fundamentale: ascultarea in vederea intelegerii, exprimarea, citirea si scrierea.

Scrisul si cititul corect

Achizitia corecta a operatiilor de scriere si citire nu se poate realiza daca nu exista o dezvoltare normala a aparatului verbo-motor si a motricitatii largi si fine. De asemenea, este nevoie de o maturitate a structurilor vorbirii, care pun in evidenta legatura dintre vorbire si scriere, deoarece, conform studiilor in domeniu, daca exista o incapacitate in structurile vorbirii, aceasta va afecta si capacitatea de achizitie a limbajului scris.

Etapele parcurse de copil in achizitia scris-cititului sunt: descifrarea, parcurgerea textelor simple, automatizarea citirii, cresterea vitezei de citire, care depinde, idividual, de ritmul fiecarui copil si de gradul de intelegere a celor lecturate. Transpunerea cu acuratete in limbajul articulat a semnelor grafice ale unui text determina citirea curenta si corecta, care este o alta etapa a deprinderii cititului. Odata duse la bun sfarsit aceste etape, activitatea de citire devine in sine un instrument pentru achizitia informatiilor.

Desi etapele sunt aceleasi pentru toti copiii, procesul in sine poate dura mai mult sau mai putin, in functie de insusirile individuale. Deprinderea scrisului se face in functie de mai multi factori: dezvoltarea normala a sistemului limbajului, antrenarea mai multor zone specializate ale scoartei cerebrale in invatarea semnelor grafice, capacitatea de a intelege si a opera cu simboluri in general, etc.

Exista trei mari etape care sunt parcurse in scoala in vederea asimilarii scris-cititului: preabecedara ( in care se formeaza abilitatea de scriere a elementelor grafice disparate), abecedara (care formeaza abilitatea de a scrie literele alfabetului, si modul in care este folosit in grafierea cuvintelor) si postabecedara ( in cadrul careia se ating toti parametrii scrierii conform modelelor).