Maturizarea gândirii in adolescenta timpurie!

Solicitările intelectuale tot mai largi, mai complexe şi multilaterale duc la modificări profunde ale gândirii şi la o acumulare importantă a cunoştintelor.Dezvoltarea cunoştinţelor în diverse domenii, duce la dezvoltarea gândirii diferenţiate: gândire matematică, gândire fizică, gândire gramaticală etc. Adolescentul îşi însuşeşte treptat o concepţie proprie despre lume şi viaţă, înţelege legăturile obiective ale dezvoltării mediului natural şi a societăţii, stabileşte relaţii cauzale şi de finalitate ale producerii diferitelor fenomene. Judecăţile devin mai complexe, se dezvoltă spiritul critic al gândirii ca urmare a logicii, precum şi precizia gândirii.

Tipurile de activităţi în perioada pubertăţii se schimbă de la învăţare la comunicarea cu semenii, specifică fiind dezvoltarea prieteniilor şi formarea grupurilor de referinţă. Învăţarea şi formarea culturii generale, instruirea teoretică şi practică devin priorităţi ai acestei perioade de vârstă, priorităţi condiţionate de aşteptările sociale.

După criteriul achiziţiilor intelectuale, renumiţii psihologi Ursula Schiopu şi E. Verza au elaborat o succesiune a periodelor pubertăţii şi adolescenţei.

La 10-11 ani activitatea intelectuală a puberului este influenţată prin apariţia structurii logico-formale, fenomen ce se manifestă prin actualizarea curiozităţii în special pe la 13-14 ani şi prin abordarea complexă a realităţii. La 15 ani, puberul este preocupat de abordarea filosofică a realităţii, a lumii, ceea ce îl antrenează într-o relaţionare critică cu lumea valorilor.

Abordarea critică a valorilor nu presupune neaparat o neadaptare socială, această atitudine fiind o necesitate internă în procesul dezvoltării intelectuale şi spirituale. La 16-18 ani are loc dezvoltarea argumentaţiei ca instrument al activităţii intelectuale, are loc conturarea plăcerii discuţiei. Autorii propun să se studieze interesul faţă de lumea exterioară ce poate fi satisfăcut în activităţi interindividuale.

Dezvoltarea intelectuala

La 10-12 ani deschiderea spre lume şi spre dezvoltarea interintelectuală se stabilizează definitiv la 12-14 ani, perioada în care se observă puseul de creştere cu conflictele şi angoasele inerente având loc eclipsarea temporară a produselor inteligenţei sau criza de şcolarizare.

Apoi urmează perioada preocupării de definire a concepţiei despre lume şi viaţă, această perioadă durând până la finele adolescenţei. Specific pentru perioada adolescenţei este procesul de constituire a unor moduri mai complicate de a utiliza analogia, ca mijloc de comparaţie între fenomene din domenii relativ diferite, fapt ce atestă o simţitoare creştere a folosirii criteriilor logice analitice.

Dezvoltarea psihică şi intelectuală a adolescentului îl maturizează îndeosebi sub raport social şi cultural, îl face să devină avid de cunoaştere şi de participare cu responsabilitate, în deplină cunoştinţă de cauză, la activităţi cu caracter social, antrenându-se în elaborarea de lucrări originale în literatură, artă, ştiinţă, tehnică.