Cont personal

Membrele inferioare la copilul mic - principalele anomalii ortopedice

autor: Medic Sportiv Alin Popescu

 
Similare
Bulimia nervoasa este o afectiune psihiatrica caracterizata de episoade recurente de ingestie...
 
Poate ca acum 20 ani era mult mai greu sa gasim o jucarie care sa stimuleze creativitatea...
 
Pe vremuri oamenii isi pierdeau dintii de tineri, dantura se ingalbenea si se inegrea si...
 
Soneria insista cu zbarnaitul strident. Tresar. Arunc privirea spre geam -  bezna....
 
Computerele, jocurile video si internetul sunt, fie ca vrem, fie ca nu vrem, parte din viata...
 
Taguri: copil  picioare  ortopedice  anomalii  medic 
Participarea ortopediei la supravegherea nasterii si apoi a copilului mic a fost si este limitata in primele luni de viata cand alte aspecte ale dezvoltarii nou nascutului si apoi ale sugarului ocupa, fara indoiala, capul de afis.

Totusi, o data cu cresterea si dezvoltarea mersului, uneori chiar mai devreme, parintii incep sa observe pozitii "anormale" ale membrelor inferioare. Este important de stiut ca, pe parcursul dezvoltarii copilului, exista anumite aspecte sau posturi ale membrelor inferioare ce sunt considerate fiziologice, de multe ori tranzitorii neavand semnificatie patologica si deformatii reale ale piciorului care necesita consult si tratament de specialitate. Astfel, exista doua tipuri de deformatii ale piciorului la nastere: malpozitia si malformatia. Este important sa se faca o corecta diferentiere intre cele doua, prima nefiind o boala si corectandu-se pe masura ce copilul inainteaza in varsta, iar a doua necesitand tratament ortopedico-chirurgical si kinetoterapie.

Malpozitiile sunt fie secundare pozitiei intrauterine ("defecte de impachetare"), fie apar dupa nastere, sunt caracteristice unei anumite perioade de varsta si dispar spontan ulterior (ex. genu valgum sau varum).

Cea mai frecventa malpozitie este talus valgus, cand laba piciorului este indreptata in exterior spre gamba, miscarile piciorului fiind posibile. Nu necesita tratament corectandu-se spontan. O alta deformare benigna este metatarsus varus, cand laba piciorului pare rupta de la jumatate, copilul avand tendinta de a calca in exterior. Si in acest caz este contraindicata imobilizarea piciorului in aparat gipsat deoarece aceasta slabeste musculatura intarziind, astfel, dobandirea pozitiei verticale si a mersului. Nici talonetele sau ghetele ortopedice nu sunt recomandate copiilor care abia invata primii pasi. Deformatiile simple ale piciorului se corecteaza spontan, intre timp fiind indicate doar masajul si kinetoterapia.
Un alt aspect care ingrijoreaza proaspetele mamici si care determina cel mai mare numar de consultatii la cabinetele de ortopedie pediatrica il reprezinta "piciorul plat" sau platfusul, practic laba piciorului nu prezinta arcul longitudinal medial. Este important de stiut ca majoritatea copiilor (96%) se nasc cu platfus deoarece au tesut adipos (grasime) in talpa care se va retrage spontan pe masura ce copilul inainteaza in varsta urmand ca talpa sa se arcuiasca. Este considerat fiziologic pana la varsta de 15-24 luni. Dupa 4 ani, aproximativ 15% din populatie sufera de platfus, iar dintre acestia doar 2% au platfus dureros care necesita tratament ortopedic. Este mostenit genetic. In trecut erau recomandate purtarea de incaltaminte speciala, talonete, sau efectuarea unor exercitii chinuitoare pentru copil (rularea unui facalet sub piciorul gol etc). Studii recente au aratat ca aceste masuri nu schimba evolutia naturala, nu au efect asupra platfusului.

Cea mai frecventa malformatie a piciorului la copil este varus equin - laba piciorului este indreptata spre interior si formeaza un unghi drept cu gamba. Piciorul este rigid, copilul calca pe partea anterioara sau chiar pe varfuri, deoarece tendonul lui Achile este scurtat si nu permite piciorului sa calce pe toata talpa. Tratamentul ortopedic este o urgenta si trebuie inceput la patru-cinci zile de la nastere. Pozitia anormala se va corecta putin cate putin, iar imobilizarea cu aparat gipsat nu dureaza mai mult de trei-patru zile deoarece ritmul de crestere al piciorului este rapid la aceasta varsta. In pauze, cand piciorul se lasa liber, se fac masaje si mobilizari. Formele usoare se vindeca la varsta de 7-8 luni, iar cele severe se opereaza dupa varsta de 4 luni.

Intre 8 si 15 luni, copiii pot dezvolta o afectiune ce este perfect normala pentru aceasta varsta: pot avea degetele de la picioare orientate spre interior! Apare de obicei atunci cand micutii incep sa stea in picioare. Tratamentul nu este necesar, fiind o afectiune ce se corecteaza de la sine, in timp.
O alta afectiune ortopedica care este diagnosticata inainte de varsta de 2 ani este genu varum (incurbarea in "O" a membrelor inferioare). Poate fi intalnita in 3 situatii:
  • ca pozitie fiziologica, cel mai frecvent, in care nu este vorba de o incurbare reala a membrelor inferioare, ci ele apar asa datorita persistentei unor contracturi musculare rotationale caracteristice pozitiei intrauterine. Se observa in momentul in care copilul incepe sa mearga (mai ales la cei care merg precoce).
  • tibia varum (boala Blount) este suspectata la copilul mai mare, dupa 2-2,5 ani. Se manifesta printr-o crestere anormala a capului tibiei. Modificarile osoase sunt vizibile radiologic inca din stadii precoce. Desi o parte dintre cazuri pot regresa spontan, orice copil cu suspiciune de boala Blount va fi trimis pentru evaluare ortopedica si tratament de specialitate.
  • rahitismul care afecteaza dezvoltarea normala a oaselor si se datoreaza unui deficit sever de vitamina D si/sau calciu din organism.

Tulburarile de mers reprezinta de asemenea cauza de prezentare la medic. Cel mai frecvent este mersul pe varfuri care apare deseori in primii 2 ani (intre 1-3 ani), fiind de cele mai multe ori un obicei care nu necesita tratament sau atentie speciala. Daca persista dupa aceasta varsta poate fi un semn al unei afectiuni a sistemului nervos central sau un tendon ahilean rigid congenital (piciorul nu poate fi flectat dorsal, chiar cu copilul relaxat, reflexele sunt normale si lipsesc semnele neurologice). In ambele situatii se impune consult medical de specialitate.
O intrebare frecvent intalnita in randul tinerilor parinti este utilizarea premergatorului - este sau nu recomandat de catre lumea medicala? Ultimele studii realizate in Statele Unite arata ca, cu cat bebelusul a folosit premergatorul mai des, cu atat dezvoltarea lui a fost mai intarziata. Din calculele cercetatorilor reiese ca fiecare 24 de ore petrecute in premergator a intarziat momentul statului in picioare cu 3,7 zile si al primilor pasi cu 3,3 zile. Deci, incercati sa folositi premergatorul cat mai putin si lasati copilul sa exploreze lumea liber, dar sub supraveghere.

www.dralinpopescu.ro


Comentarii
Nu exista niciun comentariu adaugat inca.
Fii tu primul care comenteaza acest articol.
PRINT

Ultimele postari

Intra in lacafenea.ro