Increderea in sine a copilului

Increderea in sine a copilului se cladeste inca din primele clipe de viata, de     bucuria cu care este intampinat de mama sa si de restul familiei. Increderea in sine este un sentiment de regula constant, care se manifesta in cele mai multe aspecte ale vietii.

La copii, este usor de recunoscut prin:

• usurinta cu care initiaza contactul cu altii (copii sau adulti);
• capacitatea si dorinta de a se indeparta, intr-un loc strain, de persoana care le este familiara (mama, tata, bunici, bona, etc.);
• usurinta cu care se exprima verbal, prin scris, desen, modelaj, joc, etc.;
• capacitatea de a-si sustine propriile idei, puncte de vedere, chiar atunci cand ele sunt opuse celor ale majoritatii;
• acceptarea faptului ca sunt supusi greselii.

Din contra, un copil cu o incredere redusa in sine se va ascunde "dupa fusta mamei" si se va teme sa se exprime pentru a nu fi criticat; isi va evalua negativ productiile (desene, colaje, etc.) si va evita sa le arate persoanelor semnificative.

Una dintre regulile de baza pentru dezvoltarea increderii in sine a copiilor este acceptarea neconditionata a persoanei acestuia. Copilul     trebuie sa     stie ca este     iubit de parintii sai oricare i-ar fi comportamentul. Cand acesta este nepotrivit, trebuie facuta distinctia dintre comportament si     persoana si sanctionat comportamentul, nu persoana.

O alta regula este non-evaluarea productiilor acestuia, oricat ar parea de lipsite de forma si sens pentru ochiul adultului. Lasati copiii sa deseneze,  sa modeleze, sa picteze fara a incerca sa-i corijati. Ei isi exprima astfel lumea simbolica - lume ce nu poate fi frumoasa, urata, corecta sau incorecta. Discutati cu ei si intrebati-i ce au desenat, ce au     pictat. Puteti     pastra un dosar cu desenele lor, la care va veti uita     impreuna cu placere ani     mai tarziu.

Aceeasi regula a non-evaluarii este valabila si pentru manifestarile  sportive ale copiilor. Ca parinte, lasati-i sa zburde, sa faca gimnastica, balet sau sa joace fotbal. Daca, mai tarziu, vor urma o activitate sportiva in mod organizat va fi rolul antrenorului sa le corijeze miscarile.

Desemnati-le mici sarcini, pe care ei sa le poata indeplini cu succes. Astfel, vor fi deosebit de mandri de performanta lor.

Incercati sa nu-i certati in public si sa nu abuzati de sentimentele lor de rusine si de vinovatie.

De asemenea, incercati sa evitati mesajele nocive precum: "Niciodata nu vei reusi!", "Esti un incapabil!", etc. Acestea nu fac decat se se inscrie in inconstientul copilului, subminandu-i increderea in sine.

Si, nu in ultimul rand, este important sa-i repetati cuvintele magice "te iubesc", chiar si atunci cand tocmai a facut o boroboata.

Daca observati ca fiul sau fiica dumneavoastra manifesta neincredere in sine, puteti incerca sa-l incurajati suplimentar, sa-i fiti mai mult timp alaturi, sa-i oferiti dovezi de dragoste mai explicite, sa-i aratati ca si dumneavoastra puteti gresi. Cand neincrederea persista si se manifesta in cele mai multe domenii ale vietii copilului (gradinita sau scoala, joaca, etc.), este bine sa va adresati unui psihoterapeut. Neincrederea in sine se poate  transmite, de asemenea, prin educatie. Daca mama sau persoana care se ocupa de obicei de copil este anxioasa, acesta va fi "molipsit" de temerile     adultului, iar libertatea sa de exprimare va fi substantial ingradita.