Dezvoltarea autocontrolului la copiii prescolari

Un pas important in educarea disciplinei copilului, intre 3 si 6 ani, este cresterea capacitatii acestuia de autocontrol. Sarcina destul de dificila pentru parinti, daca ne gandim ca trebuie stabilit un echilibru intre nevoia de independenta nou-dobandita a copilului la aceasta varsta frageda, si necesitatea impunerii unor limite menite a forma un comportament corect din punct de vedere social.
   
Prin notiunea de autocontrol intelegem capacitatea de a decide care este momentul potrivit si modalitatea adecvata de exprimare a sentimentelor, precum si capacitatea de a selecta impulsul care trebuie urmat. Pare o notiune extrem de dificila pentru un copil care de putin timp a invatat sa exploreze mediul si nu detine o experienta de viata suficient de bogata pentru a-si putea gestiona emotiile.
   
In perioada 3-5 ani copilul are primul contact cu  notiunile de etica si morala, care de multe ori vin in contradictie cu impulsurile lui, aparand necesitatea impusa extern de a-si controla emotiile si dorintele imperioase. In aceste conditii, un control extern exagerat, exercitat de parinti poate creea efectul contrar, starnind agresivitatea copilului si creand tensiuni intre el si parinti (copilul devine obraznic, neascultator, provocator). De asemenea, neconturarea unor limite, sau o educatie prea laxa, care lasa lucrurile la bunavointa copilului poate produce disfunctii comportamentale serioase, care mai tarziu vor fi mult mai dificil de corectat.
   
Primul pas in gasirea unui echilibru educational menit a dezvolta autocontrolul copilului este intelegerea de catre parinti a faptului ca un comportament inadecvat al copilului este o ocazie pretioasa de a-l invata, prin urmare, nu vom privi aceste comportamente ca pe ceva negativ, ci ca pe o oportunitate.

Exista cativa indicatori de care putem tine cont atunci cand abordam educarea autocontrolului la copil:

1. Ne asiguram ca intelege ce inseamna o regula si care este utilitatea ei. Daca ne rezumam la a-i spune “nu este voie!” sau “inceteaza!”, copilul nu va intelege care este motivul pentru care trasam aceasta limita si isi va simti libertatea ingradita. Prin urmare, trebuie sa alocam un timp suficient explicatiilor menite a-l face sa inteleaga de ce un comportament este inadecvat, si sa ne asiguram ca a inteles prin intrebari si exemple.

2. Incercam sa intelegem de ce copilul si-a pierdut controlul, atunci cand acest lucru se intampla. Poate nu i-a placut un anumit loc, o anumita situatie, poate comportamentul nostru a fost exagerat, si aceasta este singura maniera in care a putut raspunde. Cu cat identificam mai bine cauzele pierderii controlului, cu atat suntem mai capabili sa il ajutam sa dezvolte comportamente optime. Pentru a face acest lucru trebuie sa dam dovada de rabdare, sa il observam in contexte cat mai variate de viata. Este posibil ca o conduita care nu se manifesta niciodata acasa, sa se manifeste la gradinita, in colectiv, pe terenul de joaca, caz in care ne alocam un timp pentru a-l observa si a identifica factorii care favorizeaza pierderea autocontrolului, pentru a actiona asupra lor (discutam cu educatoarea, oferim explicatii, alternative copilului, etc).

3. Ajutam copilul sa isi recapete autocontrolul. Putem realiza acest lucru numai in conditiile in care ne manifestam cu calm atunci cand observam la copil probleme in a-si gestiona emotiile. In felul acesta ii oferim si un exemplu de autocontrol. Incercam sa intelegem care este cea mai potrivita metoda de a-l ajuta sa-si redobandeasca autocontrolul. Unii copii pot fi receptivi la imbratisari, altii la distrageri, implicare in alta activitate, sau pur si simplu o discutie pe un ton calm si bland poate linisti copilul.

In timp, o data cu o buna interiorizare si intelegere a regulilor, copilul va fi din ce in ce mai capabil sa-si gestioneze impulsurile, in special daca parintii au dat dovada de echilibru, rabdare si intelegere in a-l invata cum sa realizeze acest lucru.