Comportamentul egocentric al copilului prescolar

Dezvoltarea inteligentei si gandirii copilului se desfasoara pe parcursul mai multor stadii:

- senzori-motor – de la nastere pana la 2 ani,
- preoperational - de la 2 la 6/7 ani,
- stadiul operatiilor concrete - intre 7 si 12 ani,
- stadiul operatiilor formale – dupa varsta de 12 ani.

In perioada prescolara, de la 3 la 6 ani,  copilul traverseaza stadiul cognitiv preoperational, caracterizat, in special, de egocentrismul gandirii. Egocentrismul desemneaza starea de a fi centrat  pe sine insusi, propriile dorinte si placeri fiind suverane, copilul actionand fara a tine cont de existenta si nevoile celorlalti si proiectand propriile senzatii asupra persoanelor si obiectelor externe. Cu alte cuvinte, copilul se percepe pe sine ca fiind centrul universului, el nu poate face distinctie intre realitatea personala si cea obiectiva.

Psihologul elvetian Jean Piaget, distinge doua tipuri de manifestare a egocentrismului: un egocentrism logic, si unul ontologic. Egocentrismul logic are legatura cu caracteristicile rationametului copilului. La varsta prescolara, copilul nu opereaza cognitiv la fel ca adultul, analizand si sintetizand, el isi explica realitatea intr-un mod confuz, deformat, datorita lipsei de cunostinte care sa ii confere posibilitatea unei gandiri si explicatii logice. Egocentrismul ontologic, desemneaza modul in care copilul intelege realitatea, mediul, felul in care se reprezinta pe sine in relatie cu mediul.

Gandirea copilului

Gandirea copilului este dominata de animism, ceea ce inseamna ca el confera fenomenelor si obiectelor din jur caracteristici umane, considerand ca sunt insufletite si au constiinta. Astfel se explica faptul ca observam adesea, cand copilul se loveste de un obiect, ca il pedepseste, lovindu-l sau suparandu-se pe el. In mod normal, acest comportament dispare dupa varsta de 4 ani, in mare masura. Dupa 5 ani, mai persista doar unele reminiscente ale animismului, care vizeaza aria de fenomene pe care inca nu si le poate explica rational.

O alta caracteristica a egocentrismului ontologic o reprezinta artificialismul gandirii. Pana la varsta de 5 ani, copilul face confuzie intre posibil si imposibil, mai exact, considera ca orice este posibil, personajele fantastice pot interveni in viata curenta. Din acest motiv, el are de multe ori prieteni imaginari din lumea basmelor si a povestilor, si poate fi acuzat chiar de minciuna de catre familie, din cauza relatarilor neverosimile.

Aceasta conduita dispare dupa varsta de 5 ani. Tot pana la aceasta varsta, gandirea sa e dominata de magism, stabilind legaturi stranii intre fenomene, si considerand ca el are puteri nebanuite, magice, de a influenta lumea si evenimentele din jur prin actiunile sale. De aceea el va gasi adesea corespondente intre ceea ce a facut si fenomene care un au nicio legatura cu actiunile sale.

Gandirea egocentrica

Gandirea egocentrica este o gandire prelogica, intuitiva, strans legata de actiune si perceptie. Catre varsta de 5-6 ani, intervine declinul egocentrismului, copilul realizand o adaptare mai buna la cerintele mediului extern. El incepe, in interactiunile sociale, sa se recunoasca pe sine ca individualitate distincta de ceialti, si sa accepte, in acelasi timp, existenta si importanta altor puncte de vedere. Asimileaza regulile si normele, invata sa se subordoneze si invata sa accepte faptul ca nu este intotdeauna pe primul plan. Decentrarea se observa si in activitatea de joc, unde invata sa joace rolul altor personaje, sa respecte regulile jocului, sa tina cont de ceilalti, intr-un cuvant, sa traiasca in relatie cu ceilalti.