Combate timiditatea copilului

La gradinita, veti observa copilul timid cu usurinta. Acesta se va distinge de ceilalti prin "cumintenie", tendinta de a sta mai mult pe langa educatoare, jocul solitar sau mereu cu acelasi coleg. Timiditatea implica, totodata, neincredere in sine si teama de a fi judecat, criticat. Ea este similara cu retragerea sociala.

Pe de alta parte, timiditatea trebuie distinsa de introversie. Copilul introvert va prefera, de asemenea, jocurile solitare, insa se va si bucura de compania altora. El isi va exprima cu usurinta ideile si nu se va teme de respingere, spre deosebire de copilul timid.

Acesta traieste intr-o lume inspaimantatoare, presarata de "permanente pericole" venite dinspre cei care il inconjoara. Fie increderea in sine ii este mereu subminata de familie, ajungand, astfel, sa se considere nevrednic, fie acasa este un fel de print / printesa - imagine care nu este confirmata de cei de-o seama cu el.

Un copil timid tinde mai mult decat ceilalti sa se compare cu cei din jurul sau. Aflat in comunitate, discursul sau interior ar putea fi ceva de genul: "Colegul meu este mai destept decat mine" / "Colega mea este mai frumoasa" / "Nu sunt in stare sa fiu asa cum ar trebui"  / "Sunt complet neinteresant." El se retrage deoarece, dintr-un motiv sau altul, se simte inadecvat. Timiditatea nu dispare de la sine, asa cum s-ar crede. O data cu cresterea in varsta si cu constientizarea diverselor situatii de viata, persoana timida trebuie sa depuna eforturi din ce in ce mai mari de adaptare. Se poate ajunge la situatii limita la varsta adulta, in care timidul sa nu poata initia o relatie cu o persoana de sex opus sau sa fie incapabil de a se afirma profesional, in ciuda abilitatilor si cunostintelor pe care le detine.

Pentru cei care se ocupa de un copil timid - fie ei parinti, educatoare, bona - este esentiala ajustarea imaginii de sine a copilului. Este deosebit de nociva compararea cu un altul. Compararea aduce dupa sine sentimente de superioritate sau de inferioritate. "Tot atat de bun ca si celalalt" se dovedeste a fi o capcana, deoarece declanseaza dorinta de a fi mai bun, de a intra in competitie si, ulterior, retragerea sociala, daca apar esecuri repetate.

Fiecare fiinta este unica, iar cu totii suntem supusi greselii - copii si adulti. Daca un copil va intelege ca are voie sa greseasca, are voie sa nu fie "perfect", teama de judecata celorlalti i se va reduce in mod considerabil.

Iata cateva tehnici pe care le puteti folosi atunci cand sunteti parintele sau educatorul unui copil timid:

• incurajati-l de cate ori aveti ocazia;
• fiti obiectivi, daca greseste aratati-i unde a gresit;
• evitati compararea cu alti copii;
• evitati "sa-l presati", nu il obligati sa socializeze;
• coborati standardele, permiteti-i sa greseasca;
• ajutati-l sa se exprime prin desen, pictura, modelaj, etc., fara a-l evalua;
• insotiti-l, pe cat posibil, in situatiile care ii provoaca teama, dar fiti gata sa il lasati singur atunci cand observati ca se simte in siguranta;
• adresati-va unui psihoterapeut, daca observati ca metodele folosite de dumneavoastra nu dau rezultate.