Relatia copil-parinte - un dialog permanent

autor: Echipa GP

Pericolul bulimiei nervoase

Bulimia nervoasa este o afectiune psihiatrica caracterizata de episoade recurente de ingestie...

Jucarii care stimuleaza creativitatea copilului

Poate ca acum 20 ani era mult mai greu sa gasim o jucarie care sa stimuleze creativitatea...

Importanta examenului dentar la copii

Pe vremuri oamenii isi pierdeau dintii de tineri, dantura se ingalbenea si se inegrea si...

Ce site-uri viziteaza copilul tau?

Soneria insista cu zbarnaitul strident. Tresar. Arunc privirea spre geam - bezna....

Influenta calculatorului la pubertate!

Computerele, jocurile video si internetul sunt, fie ca vrem, fie ca nu vrem, parte din viata...

Taguri: permanent dialog relatia copil parinte cuvinte

Suntem siguri ca ati vazut, nu o data, cum adultii incearca sa discute cu cei mici "pe limba lor". Scenele sunt amuzante si usor bizare, in special atunci cand cei mari se straduiesc sa imite gangurelile bebelusilor sau cand repeta peltic cuvintele abia invata de micuti.
Copiii insisi sunt primii care reactioneaza la aceste gesturi exagerate si sanctioneaza comportamentul adultilor. Si totusi, este important sa vorbiti cu puiul dumneavoastra, inca din primele sale zile de viata.

Dialogul trebuie sa fie permanent intre mama si copil, atat pentru a-l ajuta sa-si dezvolte capacitatile lingvistice si cognitive, cat si pentru a stabili o buna relatie pe termen lung.

"Eu" sau "tu"?

Vorbiti cu nou-nascutul inca din prima sa zi de viata. Privinti-l in ochi si vorbiti-i in cuvinte simple si cu un ton expresiv.
Mai tarziu, peste cateva saptamani, veti observa ca bebe este foarte fericit cand vine momentul "discutiei" si va incerca sa gangureasca alaturi de dumneavoastra. Folositi cuvinte scurte si repetati-le. Astfel, il veti invata sa-si exerseze "memoria". Nu uitati ca limbajul receptiv se dezvolta cu mult timp inainte de cel expresiv.
Pe masura ce copilasul creste, ridicati nivelul comunicarii. Aveti grija la utilizarea pronumelor, aceasta categorie gramaticala este ceva mai complicat de inteles de catre cei mici. Spuneti-i pe nume, pentru a evita folosirea unor pronume, pentru el golite de sens ("tu", "el", "noi"). Folositi intotdeauna sintagme de genul: "Mami te va schimba", "Bebe este suparat?".
Pentru copilasii de peste trei ani, folosirea pronumelor este utila, pentru a realiza diferenta dintre "eu" si "tu", care, in limbajul celor mari, au tendinta ciudata de a se interschimba.

Dialogul pe etape de varsta

Cum ar trebui sa decurga "conversatiile" dintre parinti si cei mici? Foarte simplu, ele vor evolua odata cu varsta, ajungand, in timp, la discutiile de oameni mari.
De la sase luni la un an bebe incepe sa recunoasca vorbele utilizate des: biberon, suzeta, pa-pa.

Intre 12 si 24 de luni, bebe va invata sa arate ca pricepe mai multe cuvinte. Va putea asculta indemnuri simple si va pricepe ce inseamna "nu".
Acum, parintii ar trebui sa arate copiilor obiecte si sa le rosteasca numele. Exemple de acest gen sunt numeroase: "Uite mingea", "Arata-mi nasul".

2-3 ani. Copilul isi creeaza un vocabular care contine 200-400 de cuvinte. La implinirea a trei ani, va trebui sa cunoasca toate cuvintele care reprezeinta obiecte, persoane si verbe familiare. De asemenea, va trebui sa lege doua sau trei cuvinte intre ele, in sintagme sau chiar propozitii.

3-4 ani. Acum se extinde vocabularul de baza al copilului si dialogul dintre cel mic si parinti trebuie intensificat. Poate pricepe conceptele de trecut si viitor si le poate folosi. De asemenea, poate utiliza forma de plural pentru substantive.

Peste 5 ani. Copilasul pricepe ca orice cuvant apartine unei categorii mai mari. De exemplu, ca floarea este o planta, ca pisica este un animal etc.

La 6 ani, cel mic poate include in vocabularul sau verbele neregulate, articole si prepozitii.

Nu uitati ca dumneavoastra trebuie sa-i insotiti fiecare evolutie, sa-i incurajati descoperirile si sa-i calauziti invatarea!

Comentarii