Incapatanarea, o calitate sau un defect?

Un copil care se incapataneaza este un copil care isi afirma personalitatea sa unica prin raport cu ceilalti, adulti sau copii. Prin acest lucru, incapatanarea semnifica un comportament pozitiv.
Totul incepe in jurul varstei de doi ani (si se prelungeste mult in timp), cand copilul parcurge etapa numita opozitie. In aceasta faza, cel mic este extrem de dificil, refuza orice i se propune si spune NU cu o evidenta placere. De asemenea, se opune ajutorului pe care vreti sa i-l acordati atunci cand nu se descurca, pentru ca vrea sa faca singur, prin proriile puteri, totul. Intr-un cuvant, vrea sa devina autonom. Numai in acest fel copilasul se poate dezvolta, isi poate afirma gusturile, preferintele si dorintele.

Ce comportament adoptati
Fiecare parinte trebuie sa aplice propriile metode educative, tinand cont, desigur, si de personalitatea celui mic. Si totusi, cateva piste va pot fi de ajutor, mai ales atunci cand ramaneti in pana de idei.

• Impuneti-i copilului limite clare. Parintele este ghidul cel mai bun al propriului copil si el trebuie sa fie cel care impune un stil de comportare celui mic, pentru ca acesta sa se poate dezvolta intr-un mediu cu repere sigure. Daca cel mic nu vrea sa se culce si prefera sa se uite la televizor, parintele trebuie sa intervina cu fermitate si sa-i explice din nou axioma educativa conform careia copilul asculta de parinte si nu invers.
• Aratati-i ca i-ai inteles dorinta sau cererea, dar ca nu i-o veti indeplini. Copilul va renunta mai usor la incapatanarea sa, daca simte ca dorinta i-a fost inteleasa de catre parinti. Spuneti-i ca s-a facut inteles cand a refuzat sa se duca la culcare si ca, poate, are si motive intemeiate pentru acest refuz, dar ca dumneavoastra aveti obligatia de a-i spune ce e bine si ce nu si ca ora de culcare nu poate fi modificata din pricina unui capriciu. Aratati-i ca ii intelegeti si ca ii respectati dorinta, dar ca nu veti ceda rugamintii sale.
• Nu negociati atunci cand dorintele copilului sunt nerezonabile. Nu intrati in jocul lui, nu acceptati sa intarzie nici macar zece minute peste ora de culcare si nu-i permiteti sa traga de timp. Amintiti-va ca aveti in fata un copil care isi incearca puterile si nu un adult cu care puteti stabili un compromis.
• Retezati din start orice incercare de santaj (plansete, aruncarea cu lucruri, incercarea de a va lovi sau de a-si agresa fratiorul). Aceasta este numai o provocare, o tentativa de a sensibiliza si de a va vedea cedand in fata puterii sale.