Salt mortal, de la balet la circ

autor: Val Valcu

In cautarea propriei identitati

Identitatea reprezintă conştiinţa imaginii de sine a individului, aşa cum este percepută...

Iubirea in adolescenta!

Iubirea este unul dintre cele mai personale sentimente ale omului, fiecare având propriul...

Adolescentii si deciziile corecte!

În secolul 21 adolescenţii se confruntă cu situaţii poate mai dificile decât în orice...

Importanta unei vieti sociale!

O importantă transformare cognitivă a adolescenţei este deprinderea relaţiilor sociale....

Importanta comunicarii la pubertate!

Comunicarea nu se instaurează dintr-o dată! Este un proces lung şi dificil în care toţi...

Taguri: circ copil balet opera parinti

Ai vrea sa-i deschizi celui mic orizontul si nu stii de unde sa incepi. Il duci la teatru? Prea devreme. La Opera? Poate e mai bine sa incepi cu un balet. Sau sa mergi acolo unde se duc toti copiii? La circ! Hai sa vedem impreuna ce te asteapta, daca pleci din parc:

- Mergems noi, la circ, imi spune sotia.

- Mersi de intrebare, dar imi ajunge spectacolul de acasa.

- Nu te-am intrebat, te-am anuntat! Trebuie sa mergem. Toti copiii au fost.

- Mai bine duceti-va la un teatru, la un balet, primesc un ajutor de unde ma asteptam mai putin, adica din partea soacrei.

- Are trei ani, ce balet visezi? Sa zicem mersi ca nu face pipi pe ea, in loja!

- La desenele cu Spargatorul de nuci s-a uitat si a plans, spune si tata socru.

- Si eu as plange daca mi-ai citi tu traducerea.

- Normal, trebuie sa interpretezi: sa simta filmul. Nu ca voi, parca ii cititi din Mersul Trenurilor.

- Bine, trage concluziile care se impun sotia, mergem la circ. Anunt-o tu, sa se bucure ca faceti si voi ceva impreuna. Si asa nu te vede toata ziua.

Buna strategie. Adica, ar fi fost buna, daca as fi gasit bilete, inainte sa fac anuntul, sau daca n-as fi anuntat copilul, pana nu gaseam biletele.

- Cum nu sunt? Trebuie sa fie! Tu nu vrei sa-mi iei bilet.

- Ba vreau, altfel nu-ti spuneam. De ce sa-ti fi spus, daca nu vroiam?

- De rau ce esti!

Ca sa iesi rapid din criza, trebuie sa iei decizii rapide.

- Hai mai bine la Opera.

- Are animale?

- Nu, are balet. Ca la Spargatorul de nuci.

- Vine si Barbie?

- Nu sunt desene, e cu oameni adevarati.

- Bine, dar sa vina si tataie, sa-mi citeasca.

- Nu e nevoie, e doar dans. Iti spun eu ce se intampla. Si uite, fiindca nu te-ai suparat, o luam cu noi si pe Irene.

- Ce-ti veni, ma intreaba, aparte sotia?

- E cea mai buna prietena. Daca se plictiseste, mai vorbesc intre ele. Stam la loja, sa nu ne ia lumea cu huo.

- N-avem bilete la loja, s-au terminat, aflam la casa, adica prea tarziu s-o mai ducem pe Irene inapoi. Toti vor la loja, sa nu-i deranjeze, pe ceilalti, copii.

In sala, ma chinui sa gasesc o metoda de linistire a celor doua spirite.

- Hai sa facem un concurs: cine e cel mai cuminte copil, spun.

- Trebuie sa mancam tot, primesc o intrebare-raspuns?

- Nu, doar sa nu vorbim.

- Da tu poti vorbi, sa-mi citesti?

- Numai in soapta.

Lucrurile merg bine, vreo zece minute. Explic, sotto voce, ce se intampla pe scena, si nu par a deranja pe nimeni. Sala e plina de parinti, bunici si copii care asculta explicatiile adultilor.

- Tati, ce au dansatorii acolo?

- Acolo unde? Si nu mai vorbi asa tare!

- La pantaloni. De ce stau asa umflati? vrea sa stie si Irene, pe care o muncea aceeasi intrebare.

- Asa se purta, pe vremuri, nimeresc iesirea. Era demult, cu cavaleri si printese. Nu aveau blugi.

- Vezi Irene, a vorbit. Eu am castigat concursul.

- Ba tu ai vorbit prima!

Cele mai bune prietene se cearta pentru totdeauna, adica pana maine, in parc, la aceeasi ora. Proasta idee, cu concursul. Iesim, sub privirile dezaprobatoare ale parintilor si bunicilor, pe care fiind intuneric, nu le pot vedea, deci nu le pun la suflet.

Nu-i nimic, la Circ mergem singuri, n-am gasit decat doua bilete. Totusi, problemele apar chiar de la intrare, cand mi se spune:

- Tati, vreau pipi!

Unde sa mergem? La baieti trebuie sa explic prea multe copilului, la fete, oamenilor de ordine. Asa ca stam pana incepe spectacolul, cumparam o sacosa de jucarii, coarne, nasuri si moristi luminoase, apoi cand se goleste holul, intram la baieti. Cand revenim in sala, bezna. Pe scena, un sarpe si daca nu ma pacaleste lumina de neon violet, o dresoare.

- E mort, se intristeaza copilul de soarta jivinei.

- Nu. Pare oparit, dar este din cauza luminii.

- De ce nu misca?

- O fi obosit, poate a mancat celalalt dresor si se odihneste.

Copilul plange, de groaza, dar se linisteste imediat: in arena intra, in ordine, jongleri, acrobati (cinci sau sase numere) si dansatoare.

- Asta-i tot balet, pune punctul pe i copilul. Ai zis ca mergem la Circ, la balet am mai fost. De ce nu sunt animale?

- Au fugit, risc o ipoteza, care imi vine in minte intrucat glumele prezentatorilor sunt proaste, de n-ar rade la ele nici un bebelus gadilat, scenariul este de neinteles pentru copii, iar zgomotul boxelor ar face sa lesine de spaima un tigru turbat.

Copilul plange, cand ii sugerez sa plecam, fie pentru ca se pregatea sa adoarma, fie pentru ca e invidios ca, ici colo, alti copii rezista in sala.

- Cum a fost la Circ? suntem luati, inca de la usa, dupa ce ne intoarcem acasa.

- M-am distrat foarte tare, rade vesel copilul.

Caci, am uitat sa-ti spun, langa circ e un parc cu leagane trasnet, iar la pauza orice copil de trei ani si ceva poate fi pacalit ca spectacolul s-a terminat.

Comentarii