Cont personal

"Ca sa fii o mama perfecta trebuie sa fii o femeie fericita!"

autor: Interviu realizat de Adina Lazar

 
Similare
Sportul reprezintă una dintre cele mai bune şcoli ale vieţii în care învăţăm să ne...
 
Tensiunea arteriala reprezinta presiunea cu care sangele circula prin vasele de sange. Valorile...
 
Orice parinte stie ca nu e deloc usor sa-i inveti pe copii bunele maniere. Dar cu siguranta...
 
La nastere, mintea unui copil este ca o carte nescrisa, cu pagini albe. Peste 20 de ani va fi...
 
Pentru copii, vestimentatia reprezinta o modalitate excelenta de a-si exprima personalitatea,...
 
Taguri: mama  copii  ziarist  probleme  educatie 
Roxana Iliescu este una dintre putinele femei din Romania care, la doar 34 de ani, este un ziarist de succes si o mamica fericita a doua fetite. Spun aceste lucruri nu doar pentru ca admir tonusul ei fresh din fiecare editie "6 vine presa" ci deoarece, in urma interviului de mai jos, am descoperit o femeie puternica, optimista, plina de viata si extrem de sincera!

Roxana, la 34 de ani ai deja doi copii: Teresa si Vanessa. Cum este sa fii o mamica tanara? Crezi ca acest lucru conteaza in comunicarea dintre mamica si copii?
Multumesc, o iau ca pe un compliment, eu m-as fi considerat mamica tanara daca as fi avut 24 de ani...cred ca mi-ar fi fost mult mai usor. Oricum am sesizat o diferenta enorma intre prima sarcina, la 27 de ani si cea de-a doua, la 32. Corpul s-a refacut mai greu, rezistenta mea nu mai era aceeasi si din pacate nici rabdarea. Acum a aparut si depresia pre si post partum, tot tacamul. Dar ca sa revenim la comunicare, nu cred ca varsta o influenteaza ci nivelul de flexibilitate. Poti avea 18 ani si sa ai idei invechite si rigide sau poti fi un parinte ideal la 60 de ani. Eu recunosc ca in ultimul timp m-am simtit depasita de problemele de comunicare cu Teresa, fata mea cea mare si m-am "burdusit" cu carti de educare personala si pot spune ca ma simt pregatita sa imbunatatesc relatia dintre noi doua  educandu-ma in primul rand pe mine, sau mai bine zis redescoperind copilul din mine.

Intre fetitele tale este o diferenta de 4 ani. Cum faci fata deoarece banuiesc ca dorintele si gusturile lor sunt diferite. Reusesti sa le acorzi atentie in mod egal?
As vrea sa spun ca da, ca sunt mama perfecta si impartiala, dar as minti gratuit...Din pacate, indiferent de cat de mult va avea de castigat in viitor din faptul ca are o sora, Teresa a avut mult de pierdut in acesti doi ani de cand s-a nascut Vanessa. Sunt legile firii, ce-i drept, dar de multe ori ma doare sufletul sa-i vad privirea trista atunci cand vine la mine cu o problema iar eu sunt ocupata cu cea mica sa o spal, sa o imbrac.. Incerc pe cat posibil sa ii dedic si ei timp exclusiv, adica sa mergem la filme doar noi doua, sa discutam prin parc, sa mergem la gimnastica impreuna.
Oricum, preocuparile celor doua fete ale mele nu sunt atat de diferite pe cat s-ar putea crede, pentru ca Teresa e foarte copilaroasa iar Vanessa prinde totul din zbor. Asa ca se joaca mult impreuna.

Vreau sa stiu daca a existat vreodata probleme de gelozie intre fetitele tale si cum ai rezolvat acest lucru.
Gelozie fatisa niciodata, dar m-am pregatit intens pentru asta. Am citit alte mormane de carti, am vorbit cu multi specialisti si pe toata durata sarcinii i-am tinut Teresei indelungi prelegeri despre cum va fi viata noastra in noua familie largita. Evident, nimic nu s-a potrivit cu realitatea, dar oricum, niste raspunsuri le avea. Momente de gelozie involuntara exista inevitabil, in ambele directii. Acum cea mica a descoperit fraza "e a mea" si o spune referitor la orice, in special la mama ei. Evident Teresa contraataca, spunand ca mami e si a ei, si uite asa, ma impart in doua... asta era jocul lor preferat la mare, acum in concediu. Se agatau fiecare de un brat al meu si strigau care mai de care mai tare "e a mea, ba a mea"...

Teresa o sa intre in clasa I in curand. Te sperie acest gand?
Teresa tocmai intra in clasa a II-a, pentru ca este inscrisa la Scoala Italiana "Aldo Moro" si, conform programei italiene, copiii incep scoala in anul in care implinesc 6 ani, iar ea ii implinea pe 22 decembrie 2009... Primul an se numeste de "scuolarisazione", adica ii invata cum sa invete. Si Slava Domnului, acolo au si pedagogi si psihologi rabdatori si suficient de pregatiti ca sa ne invete si pe noi parintii cum sa trecem peste trauma temelor...Oricum, programa lor este mult mai prietenoasa decat a noastra si mult mai flexibila in raport cu capacitatile si abilitatile fiecarui copil.
Iar Vanessa reincepe si ea gradinita, tot la "Aldo Moro", ca sa fie tot timpul aproape de Isa (cum ii spune ea Teresei).

Ai o cariera frumoasa si foarte solicitanta. Cum faci fata? Ti-ai neglijat vreodata fetitele? Dar pe Nicola?
Intr-adevar meseria de ziarist, daca e facuta din pasiune este una dintre cele mai frumoase din lume. Pentru ca ajungi sa cunosti zilnic persoane noi si extrem de interesante, din tot felul de domenii. Dar este si una dintre cele mai solicitante din lume. Iti cere sa calatoresti, sa studiezi mereu, iti cam cere sa i te dedici...dar de multe ori, poti imbina utilul cu placutul. Adica eu pe Teresa am crescut-o "pe teren" cum se spune, venea cu mine si la interviuri si in deplasari si la evenimente. Ca atare este foarte dezghetata si descurcareata. Cu Vanessa am devenit mai comoda..(vorbeam mai sus de varsta) si am lasat-o mai mult acasa cu mama sau cu tatal ei. Daca mi-am neglijat familia? Hm...cred ca rolul meu in emisiunea "6 vine presa" e suficient de permisiv cu programul meu. Evident ca tot timpul e loc de mai bine, dar in ultimul timp am inceput sa-mi dedic mult timp mie insami, incerc sa evoluez in toate privintele. Cristina Trepcea mi-a spus in timpul unei crize de-ale mele de depresie post partum o fraza care mi-a schimbat total optica: "ca sa fii o mama perfecta trebuie sa fii o femeie fericita". Si am inceput sa lucrez la asta. Ma duc de 3 ori pe saptamana la sala de gimnastica a Luminitei Nicolescu, ma duc la masaj, citesc foarte multe carti de educatie personala si particip la seminarii de tot felul. De multe ori cu tot cu fete si cu Nicola. Cel mai bun exemplu a fost cantonamentul de gimnastica Fit and Famous de la inceputul verii. Am mers cu toata trupa si ne intercalam programele. Eu la 7 dimineata eram la alergare cu trupa de gimnastica, ma intorceam in camera, imi luam trupa de acasa pe plaja, apoi iar fugeam la antrenament timp in care ei ramaneau singurei, luam pranzul impreuna si dormeam un pic, iar la antrenament iar seara relaxare in familie. A fost super si pentru mine si pentru ele, pentru ca au vazut-o pe mami lor cum munceste sa se mentina in forma.

Vreau sa stiu cat de mult se implica Nicola in viata fetitelor voastre? Face fata?
Depinde de ce intelegi prin implicare. Un barbat traditionalist ar fi scandalizat de faptul ca pana la 1 an si jumatate doar el i-a facut baita iar la pampers scorul e cam de 50-50, ca sa nu spun 60-50 in favoarea lui. Daca intrebi un barbat educat in SUA sau in Canada, nu reuseste sa petreaca acel faimos "quality time" cu ele. Dar la capitolul acesta si eu sunt (inca!!!) deficitara. Acum insa el a inceput un serviciu mai acaparant ca al meu si chiar imi spunea in seara asta ca ar vrea in fiecare seara macar sa traga o fuga acasa sa le culce el.

In ziua de astazi, exista tot felul de pericole in privinta fetelor. Iti este teama de faptul ca ele vor creste si isi vor urma propriile drumuri?
Stii ca e bancul acela ca e mai bine sa ai o fata decat un baiat. Ce poate sa devina mai rau o fata? Curva! Pe cand baietii pot fi alcoolici, criminali, drogati...Glumesc, evient. Cred din tot sufletul ca o buna educatie si o comunicare perfecta  poate servi drept pavaza copiilor nostri indiferent de sex.

Cat de importanta crezi ca este educatia in viata unui copil? Ai niste reguli dupa care iti educi fetitele?
Educatia unui copil este cel mai dificil lucru din lume...meseria de parinte nu e usoara si din pacate poate lasa rani adanci si de nesters in viata copiilor nostrii. Uite-te la adultii cu mari devieri comportamentale de azi si poti spune totul despre copilaria lor.
Multi parinti repeta greselile parintilor lor si isi traumatizeaza copiii la fel cum au fost si ei traumatizati. Singura diferenta este ca in urma cu 30-40 de ani nu exista atata informatie iar parintii nostri au scuza ca nu stiau cum sa se poarte altfel. Noi, in secolul 21 nu mai avem nici o scuza daca in continuare ne tratam copiii ca pe niste bunuri personale pe care, cu orice pret, le modelam dupa bunul nostru plac. Copiii nostri au suflete distincte, fiecare cu menirea lui. Noi putem doar sa-i sprijinim in ceea ce fac si eventual sa-i sfatuim, dar alegerea este a lor. Iar sfaturile nu trebuie sa vina ca ceva impus, pentru ca vor fi refuzate din start. Cea mai mare palma pe care am primit-o in percursul meu de parinte a fost de curand, cand Teresa, obosita de desele noastre dispute legate de imbracaminte, de momentul dusului si asa mai departe, a adoptat pozitia papusii. Respectiv nu mai face nimic daca nu-i spun eu exact cu ce sa se imbrace, cu ce si cand sa se spele si asa mai departe. Iar ideea unui copil total dependent de mine m-a speriat mult mai mult decat aceea a copilului hiperactiv care ma macina pana atunci. Iar urmatorul fragment din "Profetul" lui Khalil Gibran mi-a luminat dintr-odata viziunea asupra rolului meu:

"Copiiii  vostri nu sunt copiii vostri.
Sunt fiii si fiicele chemarii la viata
Ei vin prin intermediul vostru, dar nu din interiorul vostru
Si, desi stau cu voi, nu va apartin voua.
Le puteti oferi dragostea voastra, dar nu si gandurile voastre,
Caci ei au propriile lor ganduri.
Le puteti primi corpul, dar nu si sufletul,
Deoarece sufletul lor locuieste in casa de maine,
Pe care voi nu o puteti vizita, nici macar in vis.
Va puteti stradui sa fiti la fel ca ei,
Dar sa nu incercati sa-i faceti sa fie la fel ca voi.
Deoarece viata nu merge inapoi
Si nu intarzie in ziua de ieri..."


Ti-ar placea sa-ti urmeze cariera una dintre fiicele tale?
As fi extrem de fericita pentru ele daca ar imbratisa o meserie pe care sa o iubeasca asa cum o iubesc eu pe a mea. Poate as fi iubit la fel de mult actoria, prima mea dragoste. Cine stie ce activitate o sa iubeasca ele? Oricare ar fi, o sa le incurajez sa gaseasca solutii sa faca respectiva meserie profitabila, nu sa o abandoneze pentru una care pare mai banoasa initial, dar care daca nu e facuta cu pasiune nu va avea nici o performanta si le va ucide dragostea de viata.
Oricum, daca ar vrea sa lucreze in televiziune, le voi invata ca meseria se numeste "ziarist", nu "vedeta", si ca exista satisfactie numai daca exista munca. Multa.

Am citit de curand in presa ca iti doresti sa infiezi inca doi copii. Cred ca esti extrem de curajoasa. Cum ti-a venit ideea asta? Cum vei face fata? Nu-ti este teama?
Stii, nici cu Teresa nu am fost curajoasa. Poate un pic inconstienta si asta pentru ca "eu-ul" meu interior imi spunea ca asta este calea de urmat si atunci am primit acest dar ca pe ceva firesc iar lucrurile s-au aranjat pe parcurs. Acelasi sentiment il am acum, ca la un moment dat imi voi gasi alti doi copii care ma cauta si ei...poate sunt sufletele ingerasilor mei din sarcinile pierdute...poate s-au razgandit si vor sa se reintoarca la mine...poate imi este doar mie foarte dor de ei...oricum, acum ma concentrez pe mine si pe fetele mele, dar mai tarziu, daca Dumnezeu imi va da alti copii intr-o forma sau alta sunt sigura ca ma va inarma si cu resursele cu care sa-i cresc. Iar principala "tema" a mea in urmatoarele luni este sa nu-mi mai fie teama de nimic, sa primesc totul ca pe o randuiala inteleapta al carui sens trebuie doar sa-l descopar pentru a sti ce sa fac cu fiecare lucru, intamplare sau fiinta din jurul meu.






Comentarii
Nu exista niciun comentariu adaugat inca.
Fii tu primul care comenteaza acest articol.
PRINT

Ultimele postari

Intra in lacafenea.ro