Identitatea si formarea adolescentului

 

Adolescentul se raporteaza la ceilalti sau/si ii raporteaza pe ceilalti la sine evaluandu-si propia pozitie si incercand sa se diferentieze si sa isi identifice proprile particularitati. Acest proces are loc in perioada adolescentei deoarece adolescentul, in incercarea de a deveni independent accepta provocarile sociale si incepe sa joace un "rol" implicandu-se in constructiile sociale. Totusi, identitatea nu este creata in perioada adolescentina ci ea exista pur si simplu, este scopul pentru care un individ exista, oricare ar fi el. Copilul este constient mai mult sau mai putin de acest scop inca de mic, insa numai la adolescenta incepe sa reflecteze asupra lui.

Ca si adult, atunci cand esti pus in fata intrebarii "Cine esti?" raspunsul vine natural, deoarece te identifici cu datele personale, cu activitatile zilnice etc. Experienta, profesia, reusitele te definesc ca persoana si toate sunt caracteristici ale eu-lui social. In schimb preadolescentul si adolescentul nu va putea raspunde tot la fel de usor unei astfel de intrebari. Adolescentul este format din dorinte, din ceea ce isi doreste sa fie, ceea ce planuieste si cel mai important ceea ce viseaza. Nu poti spune "Sunt X-lescu si visez sa ajung presedinte" deoarece nu face parte din identitatea ta. Identitatea fiecaruia este formata din starile prezente sau trecute ale eu-lui. In schimb, pentru copil, deoarece experienta este aproape inexistenta iar starile eu-lui sunt  intr-o continua schimare, identitatea este data de suma motivelor si rationamentelor pe care acesta le percepe ca motive a propiei existente. Pentru evitarea unei crize de identitate, spre exemplu, este necesar ca parintii sa se asigure ca aceste motive si rationamente exista, eventual sa incerce sa le creeze unele.

Incepand cu preadolescenta identitatea intra intr-o continua schimbare ce poate dura chiar dupa sfarsitul adolescentei. Din cauza acestei dinamici, exista riscul crearii unei identitati false care va avea consecinte grave in viitor. Stabilirea unor teluri imposibil de atins va duce la un lung sir de esecuri profesionale, sociale si emotionale, va crea sentimente de inferioritate si poate genera chiar si afectiuni psihice.
Identitatea este strans legata de propia existenta; fara o identitate anume individul este impins catre autodistrugere si poate recurge la consum de droguri si alcool, dezvoltarea complicatilor psihice (personalitate multipla, schizofrenie etc) sau chiar sinucidere.

Este important ca in procesul de educatie sa nu se faca abstractie de formarea identitatii ci dimpotriva, sa se urmareasca evolutia sa indeaproape pentru a putea interveni atunci cand este cazul, prevenind astfel situatile neplacute ce pot aparea.