Depresiile adolescentilor

Datorita transformarilor fizice si psihice caracteristice acestei varste, depresia este un fenomen frecvent la adolescenta. Aproximativ 20% din adolescenti sufera un episod depresiv inainte de a atinge varsta adulta. Circa 5% dintre adolescenti sufera de depresie majora. Pot aparea, de asemenea, episoade depresive sezoniere (mai des intalnite in lunile de iarna, la latitudini ridicate). Depresia poate afecta adolescentii indiferent de gen, mediu social, venit, rasa sau performanta scolara, desi fetele recunosc mai des decat baietii ca sufera de depresie. Acest fapt se poate datora si influentei sociale, fetele fiind incurajate sa-si exprime emotiile, pe cand baietii nu.

Printre factorii de risc se includ episoade depresive anterioare, trauma, abuz, handicap sau maladie indelungata, depresia sau alta tulburare psihica a unuia dintre parinti / bunici, alte probleme psihice sau comportamente asociale. Simptomele pot fi declansate sau agravate de atitudinea parintilor (rigida sau indiferenta), de lipsa lor de intelegere sau de slaba comunicare intre adult si adolescent.

Manifestarile depresive ale adolescentului cuprind:

• reducerea performantei scolare;
• scaderea interesului pentru grupul de prieteni;
• tristete, lipsa de speranta;
• manie si furie;
• reactie exagerata la critici;
• sentimentul de a fi incapabil sa-si satisfaca idealurile;
• stima de sine redusa;
• tendinta la autoculpabilizare;
• indecizie, lipsa de concentrare;
• tulburari de memorie;
• agitatie;
• schimbarea obiceiurilor alimentare (anorexie / bulimie) sau de somn;
• abuz de substante (alcool, tutun, droguri);
• probleme cu autoritatea;
• idei sau tentative suicidare.

Adolescenta este o varsta dificila, cu atat mai mult cu cat aduce cu sine actualizarea problemelor nerezolvate ale copilariei. Pe de alta parte, adolescentul este mai intelept, are o capacitate de intelegere mai ridicata, resurse motivationale si volitionale mai solide decat acelea ale copilului. Daca faceti parte din lumea unui adolescent, ca parinte, bunic sau profesor, aratati-va disponibilitatea pentru a discuta cu el. Ascultati-l fara sa judecati, apoi va puteti spune punctul de vedere. Chiar daca, pe moment, pare sa respinga cele spuse de dumneavoastra, mai tarziu le poate folosi in avantajul sau.

Adultii au tendinta de a-i feri pe adolescenti de dificultatile de care s-au lovit ei la aceeasi varsta sau de problemele de care au auzit ca ar putea aparea. Totusi, o atitudine superprotectoare nu este de natura sa-i ajute. Ei fie se vor ascunde de parinti pentru a trai, totusi, experientele caractersitice varstei si mediului din care fac parte, fie vor imbratisa atitudinea parentala, ajungand, mai tarziu, adulti inadaptati si imaturi.

Uneori, problemele adolescentilor pot fi trecatoare ( un esec scolar sau in dragoste, de exemplu. Cu sprijinul familiei si al prietenilor, acestea pot fi depasite ) nu orice tristete este depresie. Sunt cazuri, insa, cand situatia este mult mai grava. Relatia adolescentului cu parintele este distanta, rezumandu-se la intrebari despre scoala din partea adultului, si raspunsuri laconice si solicitari din partea adolescentului. Aceasta poate ascunde o profunda senzatie de vid interior, confuzie, nemultumire, stima de sine redusa, lipsa de iubire fata de propria persoana. Pe acest fond pot aparea abuzul de substante sau tendintele suicidare - probleme grave, pentru a caror rezolvare este nevoie sa apelati la  medic si la psihoterapeut.